Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Escucha mi oración, oh Señor, y deja que mi clamor llegue a ti.
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
No se me oculte tu rostro en el día de mi angustia; escúchame y deja que mi clamor sea respondido rápidamente.
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Mis días se desperdician como humo, y mis huesos se queman como en un fuego.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Mi corazón está roto; se ha secado y muerto como la hierba, por lo que no pienso en la comida.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
Debido a la voz de mi dolor, mi carne se desperdicia hasta los huesos.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Soy como un pájaro que vive solo en el desierto; como el pájaro nocturno en un desperdicio de arena.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Mantengo la vigilancia como un pájaro solo en la parte superior de la casa.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Mis enemigos dicen mal de mí todo el día; aquellos que son violentos contra mí hacen uso de mi nombre como una maldición.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Tengo polvo para el pan y mi bebida se ha mezclado con llanto.
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
Por tu pasión y tu ira, porque yo fui enaltecido y humillado.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Mis días son como una sombra que se extiende; Estoy seco como la hierba.
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
Pero tú, oh Señor, eres eterno; y tu nombre nunca llegará a su fin.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
De nuevo te levantarás y tendrás piedad de Sión; porque ha llegado el momento de que ella sea consolada.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
Porque tus siervos se complacen en sus piedras, sienten dolor por sus ruinas.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
Entonces las naciones darán honor al nombre del Señor, y todos los reyes de la tierra temerán a su gloria.
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Cuando el Señor haya levantado los muros de Sión, y sea visto en su gloria;
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
Cuando ha oído la oración de los pobres, y no ha puesto su solicitud de lado.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
Esto se pondrá por escrito para la generación venidera, y las personas del futuro alabarán al Señor.
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
Porque desde su lugar santo el Señor lo ha visto, desde lo alto del cielo mira desde lo alto la tierra;
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
Al oír el clamor del prisionero, liberando a aquellos por quienes se ordena la muerte;
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
Para que se proclame el nombre del Señor en Sión, y su alabanza en Jerusalén;
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
Cuando se junten los pueblos, y los reinos, para adorar al Señor.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Él retiró de mí mi fortaleza en el camino; él ha acortado mis días.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Diré: Dios mío, no me lleves antes de mi tiempo; tus años pasan por todas las generaciones.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
En el pasado pusiste la tierra sobre su base, y los cielos son obra de tus manos.
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
Ellos llegarán a su fin, pero tú seguirás adelante; todos ellos envejecerán como un abrigo, y como una túnica serán cambiados:
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
Pero tú eres el inmutable, y tus años no tendrán fin.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
Los hijos de tus siervos tendrán un lugar seguro para descansar, y su descendencia estará siempre delante de ti.
