Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Molitev za ubozega, ko je v stiski in pred Gospoda izliva premišljevanje svoje. Gospod, čuj molitev mojo, in vpitje moje pridi do tebe.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Ne skrivaj mi obličja svojega, ko sem v stiski; nagni mi uho svoje, ko kličem; naglo me usliši.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Ker ginejo kakor dim dnevi moji; in kosti moje se sušé kakor pogorišče.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Zadeto vene kakor trava srce moje, ker pozabljam použivati svojo jed.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Od glasú zdihovanja mojega drži se kost moja mojega mesa.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Podoben sem pelikanu v puščavi; kakor sova sem v podrtinah.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Vedno sem podoben samotnemu vrabcu na strehi.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Ves dan me sramoté sovražniki moji; zoper mene divjajoč prisezajo pri meni.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Ker pepel jem kakor kruh; in pijače svoje mešam z jokom.

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

Zaradi nevolje tvoje in srdite jeze tvoje; ker vzdignil si me in vrgel me na tla.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Dnevi moji so podobni senci, ki se je nagnila; in jaz sem se posušil kakor trava.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Ti pa, Gospod, ostajaš vekomaj, in spomin tvoj od roda do roda.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Ti bodeš vstal in usmilil se Sijona, ker čas je storiti mu milost, ker prišel je čas določeni,

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Ko se naj hlapci tvoji veselé njegovega kamenja, in milost storé njegovemu prahu;

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Da česté narodi ime Gospodovo, in vsi kralji zemlje čast tvojo.

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Ko bode Gospod zidal Sijon in prikazal se v časti svoji,

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Ozrl se bode v nazega molitev, in ne bode zametal njih molitve.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Zapiše se naj to naslednjemu rodu, da ljudstvo poživljeno hvali Gospoda.

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Ker pogledal bode z višave svetosti svoje Gospod, ozrl se z nebés na zemljo.

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Da usliši jetnika zdihovanje, da oprosti njé, ki se že izdajajo smrti;

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Da oznanjajo na Sijonu ime Gospodovo, in hvalo njegovo v Jeruzalemu,

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Ko se zbirajo ljudstva in kralji čestit Gospoda.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Pobija sicer na tem poti moči moje, dnî moje krajša,

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Ali govorim: Bog moj mogočni, ne vzemi me v sredi mojih dnî; skozi vse rodove so dnevi tvoji,

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Predno si ustanovil zemljo, in so bila nebesa delo tvojih rok;

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Tisto bode prešlo, ti pa ostaneš; tisto, pravim, vse postara se kakor oblačilo; kakor obleko jih izpremeniš in izpremené se.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Ti pa si isti, in let tvojih ni konca.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Sinovi hlapcev tvojih bodo prebivali, in njih seme se utrdi pred teboj.