Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Oratio pauperis, cum anxius fuerit, et in conspectu Domini effuderit precem suam. Domine exaudi orationem meam: et clamor meus ad te veniat.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Non avertas faciem tuam a me: in quacumque die tribulor, inclina ad me aurem tuam. In quacumque die invocavero te, velociter exaudi me.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Quia defecerunt sicut fumus dies mei: et ossa mea sicut cremium aruerunt.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Percussus sum ut fœnum, et aruit cor meum: quia oblitus sum comedere panem meum.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

A voce gemitus mei adhæsit os meum carni meæ.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Similis factus sum pellicano solitudinis: factus sum sicut nycticorax in domicilio.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Vigilavi, et factus sum sicut passer solitarius in tecto.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Tota die exprobrabant mihi inimici mei: et qui laudabant me adversum me iurabant.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Quia cinerem tamquam panem manducabam, et potum meum cum fletu miscebam.

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

A facie iræ et indignationis tuæ: quia elevans allisisti me.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Dies mei sicut umbra declinaverunt: et ego sicut fœnum arui.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Tu autem Domine in æternum permanes: et memoriale tuum in generationem et generationem.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Tu exurgens misereberis Sion: quia tempus miserendi eius, quia venit tempus.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Quoniam placuerunt servis tuis lapides eius: et terræ eius miserebuntur.

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Et timebunt Gentes nomen tuum Domine, et omnes reges terræ gloriam tuam.

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Quia ædificavit Dominus Sion: et videbitur in gloria sua.

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Respexit in orationem humilium: et non sprevit precem eorum.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Scribantur hæc in generatione altera: et populus, qui creabitur, laudabit Dominum:

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Quia prospexit de excelso sancto suo: Dominus de cælo in terram aspexit:

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Ut audiret gemitus compeditorum: ut solveret filios interemptorum:

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Ut annuncient in Sion nomen Domini: et laudem eius in Ierusalem.

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

In conveniendo populos in unum, et reges ut serviant Domino.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Respondit ei in via virtutis suæ: Paucitatem dierum meorum nuncia mihi.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Ne revoces me in dimidio dierum meorum: in generationem et generationem anni tui.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Initio tu Domine terram fundasti: et opera manuum tuarum sunt cæli.

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Ipsi peribunt, tu autem permanes: et omnes sicut vestimentum veterascent. Et sicut opertorium mutabis eos, et mutabuntur:

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

tu autem idem ipse es, et anni tui non deficient.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Filii servorum tuorum habitabunt: et semen eorum in sæculum dirigetur.