Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Gebet eines Elenden, der verzagt und vor Jehovah sein Sinnen ausschüttet. Jehovah, höre mein Gebet, und zu Dir komme mein Angstschrei.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Verbirg Dein Angesicht nicht von mir; am Tag meiner Drangsal neige zu mir Dein Ohr; am Tage, da ich rufe, eile, antworte mir.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Denn meine Tage sind vollendet wie Rauch, und meine Gebeine entbrannt wie ein Feuerbrand.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Geschlagen wie das Kraut ist mein Herz und vertrocknet, daß ich vergaß, mein Brot zu essen.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Von meines Seufzens Stimme klebt mein Gebein an meinem Fleisch.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Dem Pelikan der Wüste gleich bin ich, bin wie der Uhu der Einöden.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Ich bin wach, bin wie der vereinsamte Vogel auf dem Dach.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Den ganzen Tag schmähen mich meine Feinde; die wider mich rasen, schwören bei mir.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Denn Asche esse ich wie Brot, und mische mit Weinen meinen Trank.

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

Vor Deinem Unwillen und Deiner Entrüstung; denn Du hobst mich auf und warfst mich hin.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Meine Tage sind wie der sich neigende Schatten, und wie das Kraut vertrockne ich.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Doch Du, Jehovah, sitzest ewiglich, und Dein Gedächtnis zu Geschlecht und Geschlecht.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Du wirst aufstehen und Zions Dich erbarmen; denn Zeit ist es, ihr gnädig zu sein, denn die bestimmte Zeit ist gekommen;

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Denn Deine Knechte haben Wohlgefallen an seinen Steinen, und sind gnädig gegen seinen Staub.

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Und die Völkerschaften fürchten Jehovahs Namen, und alle Könige der Erde Deine Herrlichkeit,

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Daß Zion hat gebaut Jehovah, daß Er in Seiner Herrlichkeit erschienen ist.

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Er hat Sich gewandt zu dem Gebete des Einsamen, und nicht verachtet ihr Gebet.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Dies sei geschrieben für ein späteres Geschlecht. Ein Volk, das erschaffen wird, soll Dich loben.

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Denn von der Höhe Seines Heiligtums schaut Er herab, Jehovah blickt von den Himmeln auf die Erde.

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Daß Er den Angstruf des Gebundenen höre und losmache des Todes Söhne.

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Auf daß man in Zion von dem Namen Jehovahs erzähle und von Seinem Lobe in Jerusalem.

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Wenn sich die Völker zusammenziehen allzumal, und die Königreiche, Jehovah zu dienen.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Er demütigt auf dem Wege meine Kraft, Er kürzt meine Tage.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Ich spreche: Mein Gott, nimm mich nicht hinauf in der Hälfte meiner Tage. Deine Jahre sind für ein Geschlecht der Geschlechter.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Die Erde, die vordem Du gegründet, und die Himmel, Deiner Hände Werk,

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Sie werden vergehen, aber Du bestehst; und wie ein Kleid veralten sie alle; Du wandelst sie wie ein Gewand und sie sind verwandelt.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Du aber bist Derselbe, und Deine Jahre gehen nie aus.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Die Söhne Deiner Knechte werden wohnen, und ihr Same wird vor Dir gefestigt.