Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Hijo mío, presta atención a mi sabiduría, inclina tu oído a mi enseñanza,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
para que guardes los consejos y tus labios conserven la instrucción.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Pues los labios de la mujer extraña destilan miel, y su paladar es más suave que el aceite;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
pero su fin es amargo como el ajenjo, cortante como espada de dos filos.
Sus pies se encaminan hacia la muerte, sus pasos llevan al scheol. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
No anda por la senda de la vida, va errando por caminos sin saber adónde.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Pues bien, escuchadme, hijos, y no os apartéis de las palabras de mi boca;
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
desvía de ella tu camino, y no te acerques a la puerta de su casa.
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
No sacrifiques tu honor a gente extraña ni tus años a un tirano,
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
no sea que extraños se harten de tus bienes, y tus fatigas beneficien a casas ajenas,
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
y al fin tengas que gemir, después de consumir tu carne,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
y hayas de exclamar: “¡Cómo he podido aborrecer la instrucción, y rehusar en mi corazón la corrección!
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
Desoí la voz de los que me adoctrinaban y no quise oír a mis maestros.
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Casi he llegado al colmo de los males, en medio del pueblo y de la asamblea.”
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bebe el agua de tu aljibe y los raudales que manan de tu pozo.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
¿Por qué derramar fuera tus fuentes, por las plazas las corrientes de tu agua?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
¡Sean para ti solo, y no para los extraños a tu lado!
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
¡Sea tu fuente bendita, y alégrate con la esposa de tu mocedad!
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
¡Sea ella la gacela de tu amor, una cierva graciosa, embriáguenle sus pechos perpetuamente, y su amor te encante en todo tiempo!
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
¿Por qué, hijo mío, dejarte embaucar por la mujer extraña y abrazar el seno de la ajena?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Pues ante Yahvé están los caminos del hombre. Él mira todos sus pasos.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
El hombre malo será presa de sus propias iniquidades, y quedará enredado en los lazos de su pecado.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Perecerá por falta de disciplina, y andará perdido a causa de su gran necedad.
