Proverbe 10
1 Proverbele lui Solomon. Un fiu înțelept îl înveselește pe tată, dar un fiu prost este întristarea mamei sale.
Filius sapiens lætificat patrem, filius vero stultus mœstitia est matris suæ.
2 Tezaurele stricăciunii nu folosesc la nimic, dar dreptatea eliberează de la moarte.
Nil proderunt thesauri impietatis, justitia vero liberabit a morte.
3 DOMNUL nu va permite ca sufletul celui drept să înfometeze, dar el leapădă averea celor stricați.
Non affliget Dominus fame animam justi, et insidias impiorum subvertet.
4 Cel ce lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celui harnic îmbogățește.
Egestatem operata est manus remissa; manus autem fortium divitias parat. Qui nititur mendaciis, hic pascit ventos; idem autem ipse sequitur aves volantes.
5 Cel ce adună în timpul verii este un fiu înțelept, dar cel ce doarme la seceriș este un fiu care aduce rușine.
Qui congregat in messe, filius sapiens est; qui autem stertit æstate, filius confusionis.
6 Binecuvântări sunt peste capul celui drept, dar violența umple gura celor stricați.
Benedictio Domini super caput justi; os autem impiorum operit iniquitas.
7 Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor stricați va putrezi.
Memoria justi cum laudibus, et nomen impiorum putrescet.
8 Cel înțelept în inimă va primi porunci, dar nebunul trăncănitor va cădea.
Sapiens corde præcepta suscipit; stultus cæditur labiis.
9 Cel ce umblă cu integritate umblă în siguranță, dar cel ce își pervertește căile va fi cunoscut.
Qui ambulat simpliciter ambulat confidenter; qui autem depravat vias suas manifestus erit.
10 Cel ce clipește din ochi provoacă întristare, dar un nebun trăncănitor va cădea.
Qui annuit oculo dabit dolorem; et stultus labiis verberabitur.
11 Gura celui drept este fântână de viață, dar violența umple gura celui stricat.
Vena vitæ os justi, et os impiorum operit iniquitatem.
12 Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate păcatele.
Odium suscitat rixas, et universa delicta operit caritas.
13 În buzele celui ce are înțelegere se găsește înțelepciune, dar o nuia este pentru spatele celui lipsit de înțelegere.
In labiis sapientis invenitur sapientia, et virga in dorso ejus qui indiget corde.
14 Înțelepții strâng cunoaștere, dar gura celui nebun este aproape de nimicire.
Sapientes abscondunt scientiam; os autem stulti confusioni proximum est.
15 Averea bogatului este cetatea lui tare; nimicirea săracilor este sărăcia lor.
Substantia divitis, urbs fortitudinis ejus; pavor pauperum egestas eorum.
16 Munca celui drept tinde la viață; rodul celui stricat la păcat.
Opus justi ad vitam, fructus autem impii ad peccatum.
17 Cel ce ține instruirea este pe calea vieții, dar cel ce refuză mustrarea rătăcește.
Via vitæ custodienti disciplinam; qui autem increpationes relinquit, errat.
18 Cel ce ascunde ură cu buze mincinoase și rostește o calomnie, este un prost.
Abscondunt odium labia mendacia; qui profert contumeliam, insipiens est.
19 În mulțimea cuvintelor nu lipsește păcatul, dar cel ce își înfrânează buzele este înțelept.
In multiloquio non deerit peccatum, qui autem moderatur labia sua prudentissimus est.
20 Limba celor drepți este ca argint ales; inima celor stricați are puțină valoare.
Argentum electum lingua justi; cor autem impiorum pro nihilo.
21 Buzele celui drept hrănesc pe mulți, dar cei nebuni mor din lipsă de înțelepciune.
Labia justi erudiunt plurimos; qui autem indocti sunt in cordis egestate morientur.
22 Binecuvântarea DOMNULUI îmbogățește și el nu adaugă nicio mâhnire cu ea.
Benedictio Domini divites facit, nec sociabitur eis afflictio.
23 Pentru un prost, a face ticăloșie este ca un joc, dar un om al înțelegerii are înțelepciune.
Quasi per risum stultus operatur scelus, sapientia autem est viro prudentia.
24 Teama celui stricat va veni peste el, dar dorința celor drepți va fi îndeplinită.
Quod timet impius veniet super eum; desiderium suum justus dabitur.
25 Așa cum trece vârtejul de vânt, așa nu mai este cel stricat; dar cel drept este o fundație veșnică.
Quasi tempestas transiens non erit impius; justus autem quasi fundamentum sempiternum.
26 Ca oțet pentru dinți și ca fum pentru ochi, așa este cel leneș pentru cei ce îl trimit.
Sicut acetum dentibus, et fumus oculis, sic piger his qui miserunt eum.
27 Teama de DOMNUL prelungește zilele, dar anii celor stricați vor fi scurtați.
Timor Domini apponet dies, et anni impiorum breviabuntur.
28 Speranța celor drepți va fi bucurie, dar așteptarea celor stricați va pieri.
Exspectatio justorum lætitia, spes autem impiorum peribit.
29 Calea DOMNULUI este putere pentru cel integru, dar nimicire este pentru lucrătorii nelegiuirii.
Fortitudo simplicis via Domini, et pavor his qui operantur malum.
30 Cel drept nu va fi niciodată clintit din loc, dar cei stricați nu vor locui pământul.
Justus in æternum non commovebitur, impii autem non habitabunt super terram.
31 Gura celui drept duce mai departe înțelepciune, dar limba perversă va fi tăiată.
Os justi parturiet sapientiam; lingua pravorum peribit.
32 Buzele celui drept cunosc ceea ce este bine primit, dar gura celor stricați vorbește perversitate.
Labia justi considerant placita, et os impiorum perversa.
