Luca 20
1 Și s-a întâmplat într-una din acele zile, pe când învăța el poporul în templu și predica evanghelia, că preoții de seamă și scribii au venit peste el cu bătrânii,
And it came to pass, on one of the days, as he was teaching the people in the temple, and telling the good tidings, that the High-priests and the Scribes, with the Elders, came upon him, —
2 Și i-au vorbit, spunând: Spune-ne, prin ce autoritate faci tu acestea? Sau cine este cel ce ți-a dat această autoritate?
and spake, saying, unto him—Tell us, by what authority, these things, thou art doing, and, who, is it, that gave thee this authority.
3 Iar el a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru; și răspundeți-mi:
And answering, he said unto them—I too, will question, you, as to a matter, —and tell me!
4 Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni?
The immersion of John, Of heaven, was it, or of men?
5 Dar discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, el va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
And they deliberated together by themselves, saying—If we say, Of heaven, he will say, Wherefore did ye not believe him?
6 Dar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre; fiindcă sunt convinși că Ioan era un profet.
But, if we say, Of men, the people, one and all, will stone us, for, persuaded, they are, that, John, was, a prophet.
7 Și au răspuns că nu puteau spune de unde [era].
And they answered, that they knew not whence.
8 Și Isus le-a spus: Nici eu nu vă spun prin ce autoritate fac acestea.
And, Jesus, said unto them—Neither do, I, tell, you, by what authority, these things, I am doing.
9 Apoi a început să spună poporului această parabolă: Un anumit om a plantat o vie și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată pentru un timp îndelungat.
And he began, unto the people, to be speaking this parable: —A man, planted a vineyard, and let it out to husbandmen, and went from home for a long time.
10 Și la timpul cuvenit a trimis un rob la viticultori, ca să îi dea din rodul viei; dar viticultorii l-au bătut și l-au trimis fără nimic.
And, in due season, he sent unto the husbandmen, a servant, that, of the fruit of the vineyard, they might give him; but, the husbandmen, having beaten him, sent him away empty.
11 Și din nou, a trimis alt rob; și l-au bătut și pe acela și l-au ocărât și l-au trimis fără nimic.
And he, further, sent another servant; but, they, beating, that one also, and dishonouring him, sent him away, empty.
12 Și din nou, a trimis un al treilea; și de asemenea l-au rănit și l-au aruncat afară.
And he, further, sent, a third; but, they, bruising, this one also, thrust him out.
13 Atunci a spus domnul viei: Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate, văzându-l, îl vor respecta.
And the lord of the vineyard said—What shall I do? I will send my son, the beloved, —It may be, that, him, they will respect.
14 Dar când viticultorii l-au văzut, discutau între ei, spunând: Acesta este moștenitorul; să îl ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.
But he husbandmen, seeing him, began to deliberate one with another, saying—This, is, the heir: Let us slay him, that, ours, may be, the inheritance.
15 Și l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face așadar domnul viei?
And, thrusting him forth outside the vineyard, they slew him. What, then, will the lord of the vineyard do unto them?
16 Va veni și va nimici pe acești viticultori și va da via altora. Și când au auzit, au spus: Nicidecum.
He will come, and destroy these husbandmen, and give the vineyard unto others. But, when they heard it, they said—Far be it!
17 Iar el i-a privit și a spus: Atunci ce este acest lucru, care este scris: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei.
But, he, looking at them, said—What, then, is this that is written, —A stone which the builders’ rejected, The same, hath become, head of the corner?
18 Oricine va cădea peste acea piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea aceasta, îl va spulbera.
Every one who falleth on that stone, will be sorely bruised, but, on whomsoever it shall fall, it will utterly destroy him.
19 Și preoții de seamă și scribii căutau să pună mâinile pe el în ora aceea; dar se temeau de popor; fiindcă au priceput că spusese această parabolă împotriva lor.
And the Scribes and the High-priests sought to thrust on him their hands, in that very hour; and feared the people; for they perceived that, against them, spake he this parable.
20 Și îl pândeau și au trimis spioni, care se prefăceau oameni drepți, ca să [îl] prindă în cuvintele lui, așa încât să îl dea puterii și autorității guvernatorului.
And, watching narrowly, they sent forth suborned men, feigning themselves to be, righteous, that they might lay hold of a word of his, so as to deliver him up unto the rule and the authority of the governor.
21 Și l-au întrebat, spunând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nici nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
And they questioned him, saying—Teacher! we know that, rightly, thou speakest and teachest, and respectest no person, but, in truth, the way of God, dost teach:
22 Este legiuit pentru noi să dăm taxă Cezarului, sau nu?
Is it allowable for us to give, unto Caesar, tribute, or not?
23 Dar el a priceput viclenia lor și le-a spus: De ce mă ispitiți?
But, observing their villainy, he said unto them—
24 Arătați-mi un dinar. Al cui chip și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului.
Shew me a denary. Of whom, hath it an image and inscription? And, they, said—Of Caesar.
25 Iar el le-a spus: De aceea dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
And, he, said unto them—Well then! render the things of Caesar, unto Caesar, and the things of God, unto God.
26 Și nu au putut să îl prindă în cuvintele lui înaintea poporului; și s-au minunat de răspunsul lui și au tăcut.
And they could not lay hold of the saying, before the people; and, marvelling at his answer, they held their peace.
27 Apoi au venit unii dintre saduchei, care neagă că există vreo înviere; și l-au întrebat,
But there came near certain of the Sadducees, they who say, Resurrection, there is none! and questioned him,
28 Spunând: Învățătorule, Moise ne-a scris: Dacă fratele cuiva moare, având soție și el moare fără copii, ca fratele lui să îi ia soția și să ridice sămânță fratelui său.
saying—Teacher! Moses, wrote for us, If one’s brother die, having a wife, and, he, be, childless, that his brother shall take the wife, and raise up seed unto his brother.
29 Așadar au fost șapte frați; și primul a luat o soție și a murit fără copii.
Seven brethren, therefore, there were, —and, the first, taking a wife, died childless,
30 Și al doilea a luat-o de soție și el a murit fără copii.
And, the second,
31 Și al treilea, a luat-o; și în același fel și cei șapte; și nu au lăsat copii și au murit.
and the third, took her, —yea, likewise, even the seven; They left no children, and died:
32 La urma tuturor a murit și femeia.
Later on, the woman also, died.
33 La înviere așadar, căruia dintre ei este ea soție? Fiindcă toți cei șapte au avut-o de soție.
The woman, therefore, in the resurrection, Of which of them, doth she become wife? for, the seven, had her to wife.
And Jesus said unto them—The sons of this age, marry, and are given in marriage, — (aiōn g165)
35 Dar cei socotiți demni să obțină acea lume și învierea dintre morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; (aiōn g165)
But, they who have been accounted worthy, that age, to obtain, and the resurrection that is from among the dead, neither marry, nor are given in marriage; (aiōn g165)
36 Nici nu vor putea muri de atunci încolo; fiindcă sunt egali cu îngerii; și sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii.
For they cannot, even die any more, —for, equal unto messengers, are they, and are, sons of God, Of the resurrection, being, sons.
37 Dar că morții sunt înviați, chiar Moise a arătat la rug, când numește pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob.
But, that the dead do rise, even Moses, disclosed at the bush, when he calleth the Lord—The God of Abraham and God of Isaac and God of Jacob:
38 Fiindcă el nu este un Dumnezeu al morților, ci al celor vii; fiindcă toți trăiesc pentru el.
Now, God, he is not, of the dead, but, of the living, —for, all, unto him, do live.
39 Atunci unii dintre scribi, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai spus.
And certain of the Scribes, answering, said—Teacher! Well, hast thou spoken.
40 Iar după aceea nu au mai cutezat să îl întrebe nimic.
For, no longer, were they daring to ask him any questions.
41 Iar el le-a spus: Cum spun ei: Cristos este fiul lui David?
And he said unto them—How say they, that, the Christ, is, David’s Son?
42 Și însuși David spune în cartea Psalmilor: DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea,
For, David himself, saith, in [the] book of Psalms: Said the Lord, unto my Lord, Sit thou at my right hand,
43 Până fac pe dușmanii tăi sprijinul piciorului tău.
Until I make thy foes thy footstool.
44 David într-adevăr îl numește Domn; cum este el atunci fiul lui?
David, therefore, calleth, him Lord: How, then, his son, is he?
45 Atunci, în auzul întregului popor a spus discipolilor săi:
And, all the people hearing, he said unto the disciples:
46 Păziți-vă de scribii care doresc să se plimbe în robe lungi și iubesc saluturile în piețe și scaunele de frunte în sinagogi și locurile de onoare la ospețe;
Be taking heed of the Scribes—Who desire to walk about in long robes, and are fond of salutations in the markets, and first seats in the synagogues, and first couches in the chief meals, —
47 Care devorează casele văduvelor și de ochii lumii fac rugăciuni lungi; aceștia vor primi mai mare damnare.
Who devour the houses of widows, and, for a show, are a long time at prayer. These, shall receive, a heavier sentence.
