Lamentații 5
1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Wspomnij, Panie! na to, co się nam przydało; wejrzyj a obacz pohańbienie nasze.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Dziedzictwo nasze obrócone jest do obcych, a domy nasze do cudzoziemców.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Sierotamiśmy a bez ojca; matki nasze są jako wdowy.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Wody nasze za pieniądze pijemy, drwa nasze za pieniądze kupujemy.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Na szyi swej prześladowanie cierpiemy, pracujemy, a nie dadzą nam odpocząć.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Egipczykom podajemy rękę i Assyryjczykom, żebyśmy się nasycili chleba.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Ojcowie nasi zgrzeszyli, niemasz ich, a my nieprawość ich ponosimy.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Niewolnicy panują nad nami, niemasz, ktoby nas wybawił z ręki ich.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Z odwagą duszy naszej szukamy chleba swego dla strachu miecza i na puszczy.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Skóra nasza jako piec zczerniała od srogości głodu.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Niewiasty w Syonie pogwałcono; i panny w miastach Judzkich.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Książęta ręką ich powieszeni są, a osoby starszych nie mają w uczciwości.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Młodzięców do żarn biorą, a młodzieniaszkowie po drwami padają.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Starcy w bramach więcej nie siadają, a młodzieńcy przestali pieśni swoje.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Ustało wesele serca naszego, pląsanie nasze w kwilenie się obróciło.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Spadła korona z głowy naszej; biada nam, żeśmy zgrzeszyli!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Dlategoż mdłe jest serce nasze, dlatego zaćmione są oczy nasze;
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Dla góry Syońskiej, że jest spustoszona, liszki chodzą po niej.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Ty, Panie! trwasz na wieki, a stolica twoja od narodu do narodu.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Przeczże nas na wieki zapominasz, a opuszczasz nas przez tak długi czas?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Nawróć nas do siebie, o Panie! a nawróceni będziemy; odnów dni nasze, jako z dawna były.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Bo izali nas cale odrzucisz, a gniewać się będziesz na nas tak bardzo?
