< Lamentații 5 >

1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
Jehovah ô, tsarovy izay nanjo anay; Hevero sy diniho ny latsa mahazo anay.
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
Ny lovanay dia afindra ho an’ ny vahiny ary ny tranonay ho an’ ny hafa firenena.
3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
Efa kamboty izahay ka tsy manan-dray, ny reninay dia toy ny mpitondra-tena.
4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
Na dia ny loharanonay aza dia andoavanay vola vao azonay isotroana, ary ny kitay hazonay dia vidinay vao azo.
5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
Rambondrambonan’ ny mpanenjika amin’ ny hatokay izahay; Reraka izahay fa tsy manam-pitsaharana.
6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
Nanolo-tanana tamin’ ny Egyptiana sy ny Asyriana izahay mba ho voky hanina.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
Nanota ny razanay tsy etỳ intsony izy; Ary izahay no mivesatra ny helony.
8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
Andevo no manapaka anay; Tsy misy manafaka anay amin’ ny tànany.
9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
Noho ny sabatra mamely any an-efitra dia manao vy very ny ainay izahay vao mahazo hanina.
10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
Mahamay toy ny fatana ny hodi-tray noho ny fahamaimaizana avy amin’ ny mosary.
11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
Nosavihina ny vehivavy tao Ziona ary ny virijina tao amin’ ny tanànan’ ny Joda.
12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
Nahantona tamin’ ny tànany ny lehibe; Ary ny antitra tsy mba nohajaina.
13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
Ny zatovo nitondra ny fikosoham-bary; Ary ny ankizy madinika nivembena nitondra ny hazo.
14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
Ny loholona tsy misy eo am-bavahady, ary ny zatovo tsy mitendry zava-maneno intsony.
15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
Ny hafalian’ ny fonay dia nitsahatra, ary ny dihinay niova ho fitomaniana.
16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
Efa afaka ny satro-boninahitra tamin’ ny lohanay; Idiran-doza izahay, fa efa nanota!
17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
Ary noho izany dia reraka ny fonay, eny, noho izany dia maizina ny masonay,
18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
Noho ny amin’ ny tendrombohitra Ziona, izay efa lao sady ikarenjen’ ny amboahaolo.
19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
Jehovah ô, ianao no mipetraka mandrakizay, eny, ny seza fiandriananao no maharitra hatramin’ ny taranaka fara mandimby.
20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
Ahoana no dia anadinoanao anay mandrakizay sy ahafoizanao anay andro lava?
21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
Jehovah ô, ampivereno aminao izahay, mba hiverenanay; Havaozy ho toy ny fahiny ny andronay.
22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
Moa dia nandà anay tokoa va Hianao sy tezitra aminay indrindra?

< Lamentații 5 >