Lamentații 5

1 Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.

HERRE, kom vor skæbne i Hu, sku ned og se vor skændsel!

2 Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.

Vor Arvelod tilfaldt fremmede, Udlændinge fik vore Huse.

3 Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.

Forældreløse, faderløse er vi, som Enker er vore Mødre.

4 Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.

Vort Drikkevand må vi købe, betale må vi vort Brænde.

5 Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.

Åget trykker vor Nakke, vi trættes og finder ej Hvile.

6 Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.

Ægypten rakte vi Hånd, Assur, for at mættes med Brød.

7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.

Vore Fædre, som synded, er borte, og vi må bære deres Skyld.

8 Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.

Over os råder Trælle, ingen frier os fra dem.

9 Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.

Med Livsfare henter vi vort Brød, udsatte for Ørkenens Sværd.

10 Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.

Vor Hud er sværtet som en Ovn af Hungerens svidende Lue.

11 Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.

De skændede kvinder i Zion, Jomfruer i Judas Byer.

12 Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.

Fyrster greb de og hængte, tog intet Hensyn til gamle.

13 Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.

Ynglinge sattes til Kværnen, under Brændeknippet segnede Drenge.

14 Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.

De gamle forsvandt fra Porten, de unge fra Strengenes Leg.

15 Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.

Vort Hjertes Glæde er borte, vor Dans er vendt til Sorg.

16 Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!

Kronen faldt af vort Hoved, ve os, at vi har syndet!

17 Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.

Vort Hjerte blev derfor sygt, derfor vort Øje mørkt:

18 Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.

For Zions Bjerg, som er øde, Ræve tumler sig der.

19 Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.

Du, HERRE, troner for evigt, fra Slægt til Slægt står din trone.

20 Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?

Hvi glemmer du os bestandig og svigter os alle dage?

21 Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.

Omvend os, HERRE, til dig, så vender vi om, giv os nye Dage, som fordum!

22 Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.

Eller har du helt stødt os bort, er din Vrede mod os uden Ende?