< Lamentații 3 >

1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
Yo soy un hombre que vio aflicción en la vara de su enojo.
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
Guióme, y me llevó en tinieblas, mas no en luz.
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
Ciertamente contra mí volvió, y revolvió su mano todo el día.
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
Hizo envejecer mi carne y mi piel: quebrantó mis huesos.
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
Edificó contra mí, y cercó me de tóxico, y de trabajo.
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
Asentóme en oscuridades como los muertos para siempre.
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
Cercóme de seto, y no saldré: agravó mis grillos.
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
Aun cuando clamé, y di voces, cerró mi oración.
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
Cercó de seto mis caminos a piedra tajada: torció mis senderos.
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
Oso que asecha fue para mí, león en escondrijos.
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
Torció mis caminos, y despedazóme: tornóme asolado.
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
Su arco entesó, y púsome como blanco a la saeta.
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
Hizo entrar en mis riñones la saetas de su aljaba.
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
Fui escarnio a todo mi pueblo, canción de ellos todos los días.
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
Hartóme de amarguras, embriagóme de ajenjos.
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
Quebróme los dientes con cascajo, cubrióme de ceniza.
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
Y mi alma se alejó de la paz, olvidéme del bien.
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
Y dije: Pereció mi fortaleza, y mi esperanza de Jehová.
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
Acuérdate de mi aflicción, y de mi abatimiento, del ajenjo, y de la hiel.
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
Acordándose se acordará, porque mi alma es humillada en mí.
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
Esto reduciré a mi corazón; por tanto esperaré.
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
Misericordias de Jehová son, que no somos consumidos; porque sus misericordias nunca desfallecieron.
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
Nuevas cada mañana: grande es tu fe.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
Mi parte es Jehová, dijo mi alma: por tanto a él esperaré.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
Bueno es Jehová a los que en él esperan, al alma que le buscare.
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
Bueno es esperar callando en la salud de Jehová.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
Bueno es al varón, si llevare el yugo desde su mocedad.
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
Asentarse ha solo, y callará; porque llevó sobre sí.
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
Pondrá su boca en el polvo, si quizá habrá esperanza.
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
Dará la mejilla al que le hiriere: hartarse ha de afrenta.
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
Porque el Señor no desechará para siempre.
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
Antes si afligiere, también se compadecerá según la multitud de sus misericordias.
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
Porque no aflige, ni congoja de su corazón a los hijos de los hombres.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
Para desmenuzar debajo de sus pies todos los encarcelados de la tierra;
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
Para hacer apartar el derecho del hombre delante de la presencia del Altísimo;
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
Para trastornar al hombre en su causa, el Señor no lo sabe.
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
¿Quién será pues aquel que diga, que vino algo que el Señor no mandó?
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
¿De la boca del Altísimo no saldrá malo ni bueno?
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
¿Por qué pues tiene dolor el hombre viviente, el hombre en su pecado?
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
Escudriñemos nuestros caminos, y busquemos, y volvámonos a Jehová.
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
Levantemos nuestros corazones con las manos a Dios en los cielos.
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
Nosotros habemos rebelado, y fuimos desleales: por tanto tú no perdonaste.
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
Tendiste la ira, y perseguístenos; mataste, no perdonaste.
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
Cubrístete de nube, porque no pasase la oración.
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
Raedura y abominación nos tornaste en medio de los pueblos.
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
Todos nuestros enemigos abrieron sobre nosotros su boca.
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
Temor, y lazo fue a nosotros, asolamiento, y quebrantamiento.
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
Ríos de aguas echan mis ojos por el quebrantamiento de la hija de mi pueblo.
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
Mis ojos destilan, y no cesan; porque no hay relajación,
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
Hasta que Jehová mire, y vea desde los cielos.
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
Mis ojos contristaron a mi alma por todas las hijas de mi ciudad.
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
Cazando me cazarón mis enemigos como a ave, sin porqué.
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
Ataron mi vida en mazmorra, y pusieron piedra sobre mí.
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
Aguas vinieron de avenida sobre mi cabeza: yo dije: Muerto soy.
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
Invoqué tu nombre, o! Jehová, desde la cárcel profunda.
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
Oíste mi voz: no escondas tu oído a mi clamor, para que yo respire.
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
Acercástete el día que te invoqué: dijiste: No temas.
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
Pleiteaste, Señor, la causa de mi alma, redimiste mi vida.
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
Tú has visto, o! Jehová, mi sin razón: pleitea mi causa.
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
Tú has visto, toda su venganza, todos sus pensamientos contra mí.
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
Tu has oído la afrenta de ellos, o! Jehová, todos sus pensamientos contra mí:
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
Los dichos de los que se levantaron contra mí, y su pensamiento contra mí siempre.
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
Su sentarse, y su levantarse mira: yo soy su canción.
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
Págales paga, o! Jehová, según la obra de sus manos.
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
Dáles ansia de corazón, dáles tu maldición.
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
Persíguelos en furor, y quebrántalos de debajo de los cielos, o! Jehová.

< Lamentații 3 >