Lamentații 3
1 Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
ἐγὼ ἀνὴρ ὁ βλέπων πτωχείαν ἐν ῥάβδῳ θυμοῦ αὐτοῦ ἐπ’ ἐμέ
2 El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
παρέλαβέν με καὶ ἀπήγαγεν εἰς σκότος καὶ οὐ φῶς
3 Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
πλὴν ἐν ἐμοὶ ἐπέστρεψεν χεῖρα αὐτοῦ ὅλην τὴν ἡμέραν
4 El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
ἐπαλαίωσεν σάρκας μου καὶ δέρμα μου ὀστέα μου συνέτριψεν
5 El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
ἀνῳκοδόμησεν κατ’ ἐμοῦ καὶ ἐκύκλωσεν κεφαλήν μου καὶ ἐμόχθησεν
6 El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
ἐν σκοτεινοῖς ἐκάθισέν με ὡς νεκροὺς αἰῶνος
7 El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
ἀνῳκοδόμησεν κατ’ ἐμοῦ καὶ οὐκ ἐξελεύσομαι ἐβάρυνεν χαλκόν μου
8 De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
καί γε κεκράξομαι καὶ βοήσω ἀπέφραξεν προσευχήν μου
9 El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
ἀνῳκοδόμησεν ὁδούς μου ἐνέφραξεν τρίβους μου ἐτάραξεν
10 El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
ἄρκος ἐνεδρεύουσα αὐτός μοι λέων ἐν κρυφαίοις
11 El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
κατεδίωξεν ἀφεστηκότα καὶ κατέπαυσέν με ἔθετό με ἠφανισμένην
12 El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
ἐνέτεινεν τόξον αὐτοῦ καὶ ἐστήλωσέν με ὡς σκοπὸν εἰς βέλος
13 El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
εἰσήγαγεν τοῖς νεφροῖς μου ἰοὺς φαρέτρας αὐτοῦ
14 Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
ἐγενήθην γέλως παντὶ λαῷ μου ψαλμὸς αὐτῶν ὅλην τὴν ἡμέραν
15 El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
ἐχόρτασέν με πικρίας ἐμέθυσέν με χολῆς
16 De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
καὶ ἐξέβαλεν ψήφῳ ὀδόντας μου ἐψώμισέν με σποδόν
17 Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
καὶ ἀπώσατο ἐξ εἰρήνης ψυχήν μου ἐπελαθόμην ἀγαθὰ
18 Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
καὶ εἶπα ἀπώλετο νεῖκός μου καὶ ἡ ἐλπίς μου ἀπὸ κυρίου
19 Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
ἐμνήσθην ἀπὸ πτωχείας μου καὶ ἐκ διωγμοῦ μου πικρίας καὶ χολῆς μου
20 Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
μνησθήσεται καὶ καταδολεσχήσει ἐπ’ ἐμὲ ἡ ψυχή μου
21 De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
ταύτην τάξω εἰς τὴν καρδίαν μου διὰ τοῦτο ὑπομενῶ
22 Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
24 DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25 DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
ἀγαθὸς κύριος τοῖς ὑπομένουσιν αὐτόν ψυχῇ ἣ ζητήσει αὐτὸν ἀγαθὸν
26 Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
καὶ ὑπομενεῖ καὶ ἡσυχάσει εἰς τὸ σωτήριον κυρίου
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
ἀγαθὸν ἀνδρὶ ὅταν ἄρῃ ζυγὸν ἐν νεότητι αὐτοῦ
28 El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
καθήσεται κατὰ μόνας καὶ σιωπήσεται ὅτι ἦρεν ἐφ’ ἑαυτῷ
29 Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
30 El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
δώσει τῷ παίοντι αὐτὸν σιαγόνα χορτασθήσεται ὀνειδισμῶν
31 Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
ὅτι οὐκ εἰς τὸν αἰῶνα ἀπώσεται κύριος
32 Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
ὅτι ὁ ταπεινώσας οἰκτιρήσει κατὰ τὸ πλῆθος τοῦ ἐλέους αὐτοῦ
33 Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
ὅτι οὐκ ἀπεκρίθη ἀπὸ καρδίας αὐτοῦ καὶ ἐταπείνωσεν υἱοὺς ἀνδρός
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
τοῦ ταπεινῶσαι ὑπὸ τοὺς πόδας αὐτοῦ πάντας δεσμίους γῆς
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
τοῦ ἐκκλῖναι κρίσιν ἀνδρὸς κατέναντι προσώπου ὑψίστου
36 Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
καταδικάσαι ἄνθρωπον ἐν τῷ κρίνεσθαι αὐτὸν κύριος οὐκ εἶπεν
37 Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
τίς οὕτως εἶπεν καὶ ἐγενήθη κύριος οὐκ ἐνετείλατο
38 Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
ἐκ στόματος ὑψίστου οὐκ ἐξελεύσεται τὰ κακὰ καὶ τὸ ἀγαθόν
39 Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
τί γογγύσει ἄνθρωπος ζῶν ἀνὴρ περὶ τῆς ἁμαρτίας αὐτοῦ
40 Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
ἐξηρευνήθη ἡ ὁδὸς ἡμῶν καὶ ἠτάσθη καὶ ἐπιστρέψωμεν ἕως κυρίου
41 Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
ἀναλάβωμεν καρδίας ἡμῶν ἐπὶ χειρῶν πρὸς ὑψηλὸν ἐν οὐρανῷ
42 Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
ἡμαρτήσαμεν ἠσεβήσαμεν καὶ οὐχ ἱλάσθης
43 Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
ἐπεσκέπασας ἐν θυμῷ καὶ ἀπεδίωξας ἡμᾶς ἀπέκτεινας οὐκ ἐφείσω
44 Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
ἐπεσκέπασας νεφέλην σεαυτῷ εἵνεκεν προσευχῆς
45 Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
καμμύσαι με καὶ ἀπωσθῆναι ἔθηκας ἡμᾶς ἐν μέσῳ τῶν λαῶν
46 Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
διήνοιξαν ἐφ’ ἡμᾶς τὸ στόμα αὐτῶν πάντες οἱ ἐχθροὶ ἡμῶν
47 Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
φόβος καὶ θυμὸς ἐγενήθη ἡμῖν ἔπαρσις καὶ συντριβή
48 Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
ἀφέσεις ὑδάτων κατάξει ὁ ὀφθαλμός μου ἐπὶ τὸ σύντριμμα τῆς θυγατρὸς τοῦ λαοῦ μου
49 Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
ὁ ὀφθαλμός μου κατεπόθη καὶ οὐ σιγήσομαι τοῦ μὴ εἶναι ἔκνηψιν
50 Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
ἕως οὗ διακύψῃ καὶ ἴδῃ κύριος ἐξ οὐρανοῦ
51 Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
ὁ ὀφθαλμός μου ἐπιφυλλιεῖ ἐπὶ τὴν ψυχήν μου παρὰ πάσας θυγατέρας πόλεως
52 Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
θηρεύοντες ἐθήρευσάν με ὡς στρουθίον οἱ ἐχθροί μου δωρεάν
53 Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
ἐθανάτωσαν ἐν λάκκῳ ζωήν μου καὶ ἐπέθηκαν λίθον ἐπ’ ἐμοί
54 Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
ὑπερεχύθη ὕδωρ ἐπὶ κεφαλήν μου εἶπα ἀπῶσμαι
55 Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
ἐπεκαλεσάμην τὸ ὄνομά σου κύριε ἐκ λάκκου κατωτάτου
56 Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
φωνήν μου ἤκουσας μὴ κρύψῃς τὰ ὦτά σου εἰς τὴν δέησίν μου
57 Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
εἰς τὴν βοήθειάν μου ἤγγισας ἐν ᾗ σε ἡμέρᾳ ἐπεκαλεσάμην εἶπάς μοι μὴ φοβοῦ
58 Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
ἐδίκασας κύριε τὰς δίκας τῆς ψυχῆς μου ἐλυτρώσω τὴν ζωήν μου
59 DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
εἶδες κύριε τὰς ταραχάς μου ἔκρινας τὴν κρίσιν μου
60 Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
εἶδες πᾶσαν τὴν ἐκδίκησιν αὐτῶν εἰς πάντας διαλογισμοὺς αὐτῶν ἐν ἐμοί
61 Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
ἤκουσας τὸν ὀνειδισμὸν αὐτῶν πάντας τοὺς διαλογισμοὺς αὐτῶν κατ’ ἐμοῦ
62 Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
χείλη ἐπανιστανομένων μοι καὶ μελέτας αὐτῶν κατ’ ἐμοῦ ὅλην τὴν ἡμέραν
63 Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
καθέδραν αὐτῶν καὶ ἀνάστασιν αὐτῶν ἐπίβλεψον ἐπὶ τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτῶν
64 Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
ἀποδώσεις αὐτοῖς ἀνταπόδομα κύριε κατὰ τὰ ἔργα τῶν χειρῶν αὐτῶν
65 Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
ἀποδώσεις αὐτοῖς ὑπερασπισμὸν καρδίας μόχθον σου αὐτοῖς
66 Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
καταδιώξεις ἐν ὀργῇ καὶ ἐξαναλώσεις αὐτοὺς ὑποκάτω τοῦ οὐρανοῦ κύριε
