Iov 41
1 Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
Zar loviš Levijatana udicom? Zar ćeš mu jezik zažvalit' užetom?
2 Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
Zar mu nozdrve trskom probost' možeš ili mu kukom probiti vilicu?
3 Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
Hoće li te on preklinjat' za milost, hoće li s tobom blago govoriti?
4 Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
I zar će s tobom savez on sklopiti da sveg života tebi sluga bude?
5 Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
Hoćeš li se s njim k'o s pticom poigrat' i vezat' ga da kćeri razveseliš?
6 Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
Hoće li se za nj cjenkati ribari, među sobom podijelit' ga trgovci?
7 Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
Možeš li kopljem njemu kožu izbost ili glavu mu probiti ostima?
8 Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Podigni de ruku svoju na njega: za boj se spremi - bit će ti posljednji!
9 Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
Zalud je nadu u njega gojiti, na pogled njegov čovjek već pogiba.
10 Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
Junaka nema da njega razdraži, tko će mu se u lice suprotstavit'?
11 Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
Tko se sukobi s njim i živ ostade? Pod nebesima tog čovjeka nema!
12 Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
Prešutjet neću njegove udove, ni silnu snagu, ni ljepotu stasa.
13 Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
Tko mu smije razodjenut' odjeću, tko li kroz dvostruk prodrijeti mu oklop?
14 Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
Tko će mu ralje rastvorit' dvokrilne kad strah vlada oko zubi njegovih?
15 Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
Hrbat mu je od ljuskavih štitova, zapečaćenih pečatom kamenim.
16 Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
Jedni uz druge tako se sljubiše da među njima dah ne bi prošao.
17 Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
Tako su čvrsto slijepljeni zajedno: priljubljeni, razdvojit' se ne mogu.
18 Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Kad kihne, svjetlost iz njega zapršti, poput zorinih vjeđa oči su mu.
19 Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
Zublje plamsaju iz njegovih ralja, iskre ognjene iz njih se prosiplju.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
Iz nozdrva mu sukljaju dimovi kao iz kotla što kipi na vatri.
21 Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
Dah bi njegov zapalio ugljevlje, jer mu iz ralja plamenovi suču.
22 În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
U šiji leži sva snaga njegova, a ispred njega užas se prostire.
23 Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Kad se ispravi, zastrepe valovi i prema morskoj uzmiču pučini.
24 Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Poput pećine srce mu je tvrdo, poput mlinskoga kamena otporno.
25 Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
Pregibi tusta mesa srasli su mu, čvrsti su kao da su saliveni.
26 Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
Zgodi li ga mač, od njeg se odbije, tako i koplje, sulica i strijela.
27 El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
Poput slame je za njega željezo, mjed je k'o drvo iscrvotočeno.
28 Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
On ne uzmiče od strelice s luka, stijenje iz praćke na nj k'o pljeva pada.
29 Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
K'o slamčica je toljaga za njega, koplju se smije kad zazviždi nad njim.
30 Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
Crepovlje oštro ima na trbuhu i blato njime ore k'o drljačom.
31 El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
Pod njim vrtlog sav k'o lonac uskipi, uspjeni more k'o pomast u kotlu.
32 El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
Za sobom svijetlu ostavlja on brazdu, regbi, bijelo runo bezdan prekriva.
33 Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
Ništa slično na zemlji ne postoji i niti je tko tako neustrašiv.
34 El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
I na najviše on s visoka gleda, kralj je svakome, i najponosnijim.”
