Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Tedy odpowiedział Elifas Temańczyk, i rzekł:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Jeźli będziemy mówili z tobą, nie będzie ci to przykro? Ale któż się może od mówienia zatrzymać?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Otoś ich wiele uczył, i ręceś mdłe potwierdzał.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Upadającego wspierały mowy twoje, a kolana zemdlone posilałeś.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
A teraz, gdy to na cię przyszło, niecierpliwie znosisz, a iż cię dotknęło, trwożysz sobą.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Azaż pobożność twoja nie była ufnością twoją, a uprzejmość spraw twoich oczekiwaniem twojem?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Wspomnij proszę, kto kiedy niewinny zginął? albo gdzieby ludzie szczerzy zniszczeli?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Jakom widał, że ci, którzy orali złość, i rozsiewali przewrotność, toż też zasię żęli.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Bo tchnieniem Bożem giną, a od ducha gniewu jego niszczeją.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Ryk lwi, i głos lwicy, i zęby lwiąt wytrącają.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Lew ginie, iż nie ma łupu, i szczenięta lwie rozproszone bywają.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Nadto doszło mię słowo potajemnie, i pojęło ucho moje cokolwiek z niego.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
W rozmyślaniu widzenia nocnego, gdy przypada twardy sen na ludzi,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Zdjął mię strach i lękanie, które wszystkie kości moje przestraszyło.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
A duch szedł przed twarzą moją, tak, iż włosy wstały na ciele mojem.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Stanął, a nie znałem twarzy jego, kształt tylko jakiś był przed oczyma memi; uciszyłem się, i słyszałem głos mówiący:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Izali człowiek może być sprawiedliwszy niżeli Bóg; albo mąż czystszy niż Stworzyciel jego?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Oto w sługach jego niemasz doskonałości, a w Aniołach swoich znalazł niedostatek;
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Daleko więcej w tych, co mieszkają w domach glinianych, których grunt jest na prochu, i starci bywają snadniej niżeli mól.
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Od poranku aż do wieczora bywają starci; a iż tego nie uważają, na wieki zginą.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Azaż zacność ich nie pomija z nimi? umierają, ale nie w mądrości.
