Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Tad prozbori Elifaz Temanac i reče:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“Možeš li podnijeti da ti progovorim? Ali tko se može uzdržat' od riječi!
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Eto, mnoge ljude ti si poučio, okrijepio si iznemogle mišice;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
riječju svojom klonule si pridizao, ojačavao si koljena klecava.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
A kad tebe stiže, klonuo si duhom, na tebe kad pade, čitav si se smeo!
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Zar pobožnost tvoja nadu ti ne daje, neporočnost tvoja životu ufanje?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
TÓa sjeti se: nevin - propade li kada? Kada su zatrti bili pravednici?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Iz iskustva zborim: nesrećom tko ore i nevolju sije, nju će i požeti.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Od daha Božjega oni pogibaju, na gnjevni mu disaj nestaju sa zemlje.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Rika lavlja, urlik leopardov krše se k'o zubi u lavića.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Lav ugiba jer mu nesta plijena, rasuli se mladi lavičini.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Tajna riječ se meni objavila, šapat njen je uho moje čulo.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Noću, kada snovi duh obuzmu i san dubok kad na ljude pada,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
strah i trepet mene su svladali, kosti moje žestoko se stresle.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Dah mi neki preko lica prođe, digoše se dlake na mom tijelu.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Stajao je netko - lica mu ne poznah - ali likom bješe pred očima mojim. Posvuda tišina; uto začuh šapat:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
'Zar je smrtnik koji pred Bogom pravedan? Zar je čovjek čist pred svojim Stvoriteljem?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Ni slugama svojim više ne vjeruje, i anđele svoje za grijeh okrivljuje -
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
kako ne bi onda goste stanova glinenih kojima je temelj u prahu zemaljskom. Gle, kao moljce njih sveudilj satiru:
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
od jutra do mraka u prah pretvore, nestaju zasvagda - nitko i ne vidi.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Iščupan je kolčić njihova šatora, pogibaju skoro, mudrost ne spoznavši.'
