< Iov 37 >

1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Disto também o meu coração treme, e salta de seu lugar.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Ouvi atentamente o estrondo de sua voz, e o som que sai de sua boca,
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Ao qual envia por debaixo de todos os céus; e sua luz até os confins da terra.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Depois disso brama com estrondo; troveja com sua majestosa voz; e ele não retém [seus relâmpagos] quando sua voz é ouvida.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Deus troveja maravilhosamente com sua voz; ele faz coisas tão grandes que nós não compreendemos.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Pois ele diz à neve: Cai sobre à terra; Como também à chuva: Sê chuva forte.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Ele sela as mãos de todo ser humano, para que todas as pessoas conheçam sua obra.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
E os animais selvagens entram nos esconderijos, e ficam em suas tocas.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Da recâmara vem o redemoinho, e dos [ventos] que espalham [vem] o frio.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Pelo sopro de Deus se dá o gelo, e as largas águas se congelam.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Ele também carrega de umidade as espessas nuvens, [e] por entre as nuvens ele espalha seu relâmpago.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
Então elas se movem ao redor segundo sua condução, para que façam quanto ele lhes manda sobre a superfície do mundo, na terra;
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Seja que ou por vara de castigo, ou para sua terra, ou por bondade as faça vir.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Escuta isto, Jó; fica parado, e considera as maravilhas de Deus.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Por acaso sabes tu quando Deus dá ordem a elas, e faz brilhar o relâmpago de sua nuvem?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Conheces tu os equilíbrios das nuvens, as maravilhas daquele que é perfeito no conhecimento?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Tu, cujas vestes se aquecem quando a terra se aquieta por causa do [vento] sul,
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
acaso podes estender com ele os céus, que estão firmes como um espelho fundido?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Ensina-nos o que devemos dizer a ele; [pois discurso] nenhum podemos propor, por causa das [nossas] trevas.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Seria contado a ele o que eu haveria de falar? Por acaso alguém falaria para ser devorado?
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
E agora não se pode olhar para o sol, quando brilha nos céus, quando o vento passa e os limpa.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Do norte vem o esplendor dourado; em Deus há majestade temível.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Não podemos alcançar ao Todo-Poderoso; ele é grande em poder; porém ele a ninguém oprime [em] juízo e grandeza de justiça.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Por isso as pessoas o temem; ele não dá atenção aos que [se acham] sábios de coração.

< Iov 37 >