Iov 31

1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

Pepigi foedus cum oculis meis ut ne cogitarem quidem de virgine.

2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?

Quam enim partem haberet in me Deus desuper, et hereditatem Omnipotens de excelsis?

3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?

Numquid non perditio est iniquo, et alienatio operantibus iniustitiam?

4 Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?

Nonne ipse considerat vias meas, et cunctos gressus meos dinumerat?

5 Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,

Si ambulavi in vanitate, et festinavit in dolo pes meus:

6 Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

Appendat me in statera iusta, et sciat Deus simplicitatem meam.

7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

Si declinavit gressus meus de via, et si secutus est oculus meus cor meum, et si manibus meis adhaesit macula:

8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.

Seram, et alius comedat: et progenies mea eradicetur.

9 Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

Si deceptum est cor meum super muliere, et si ad ostium amici mei insidiatus sum:

10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.

Scortum alterius sit uxor mea, et super illam incurventur alii.

11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.

Hoc enim nefas est, et iniquitas maxima.

12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.

Ignis est usque ad perditionem devorans, et omnia eradicans genimina.

13 Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

Si contempsi subire iudicium cum servo meo, et ancilla mea, cum disceptarent adversum me.

14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?

Quid enim faciam cum surrexerit ad iudicandum Deus? et cum quaesierit, quid respondebo illi?

15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?

Numquid non in utero fecit me qui et illum operatus est: et formavit me in vulva unus?

16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;

Si negavi, quod volebant, pauperibus, et oculos viduae expectare feci:

17 Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;

Si comedi buccellam meam solus, et non comedit pupillus ex ea:

18 (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

(Quia ab infantia mea crevit mecum miseratio: et de utero matris meae egressa est mecum.)

19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

Si despexi pereuntem, eo quod non habuerit indumentum, et absque operimento pauperem:

20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

Si non benedixerunt mihi latera eius, et de velleribus ovium mearum calefactus est:

21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

Si levavi super pupillum manum meam, etiam cum viderem me in porta superiorem:

22 Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.

Humerus meus a iunctura sua cadat, et brachium meum cum suis ossibus confringatur.

23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.

Semper enim quasi tumentes super me fluctus timui Deum, et pondus eius ferre non potui.

24 Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;

Si putavi aurum robur meum, et obrizo dixi: Fiducia mea.

25 Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,

Si laetatus sum super multis divitiis meis, et quia plurima reperit manus mea.

26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

Si vidi solem cum fulgeret, et lunam incedentem clare:

27 Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

Et laetatum est in abscondito cor meum, et osculatus sum manum meam ore meo.

28 Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.

Quae est iniquitas maxima, et negatio contra Deum altissimum.

29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,

Si gavisus sum ad ruinam eius, qui me oderat, et exultavi quod invenisset eum malum.

30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

Non enim dedi ad peccandum guttur meum, ut expeterem maledicens animam eius.

31 Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!

Si non dixerunt viri tabernaculi mei: Quis det de carnibus eius ut saturemur?

32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.

Foris non mansit peregrinus, ostium meum viatori patuit.

33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

Si abscondi quasi homo peccatum meum, et celavi in sinu meo iniquitatem meam.

34 M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?

Si expavi ad multitudinem nimiam, et despectio propinquorum terruit me: et non magis tacui, nec egressus sum ostium.

35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.

Quis mihi tribuat auditorem, ut desiderium meum audiat Omnipotens: et librum scribat ipse qui iudicat.

36 Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.

Ut in humero meo portem illum, et circumdem illum quasi coronam mihi?

37 I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.

Per singulos gradus meos pronunciabo illum, et quasi principi offeram eum.

38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,

Si adversum me terra mea clamat, et cum ipsa sulci eius deflent:

39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,

Si fructus eius comedi absque pecunia, et animam agricolarum eius afflixi:

40 Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.

Pro frumento oriatur mihi tribulus, et pro hordeo spina.