Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
But now they that are younger than I have me in derision, whose fathers I disdained to set with the dogs of my flock.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Yea, the strength of their hands, whereto should it profit me? men in whom ripe age is perished.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
They are gaunt with want and famine; they gnaw the dry ground, in the gloom of wasteness and desolation.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
They pluck salt-wort with wormwood; and the roots of the broom are their food.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They are driven forth from the midst of men; they cry after them as after a thief.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
In the clefts of the valleys must they dwell, in holes of the earth and of the rocks.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Among the bushes they bray; under the nettles they are gathered together.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
They are children of churls, yea, children of ignoble men; they were scourged out of the land.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
And now I am become their song, yea, I am a byword unto them.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They abhor me, they flee far from me, and spare not to spit in my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
For He hath loosed my cord, and afflicted me, and they have cast off the bridle before me.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Upon my right hand rise the brood; they entangle my feet, and they cast up against me their ways of destruction.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They break up my path, they further my calamity, even men that have no helper.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
As through a wide breach they come; in the midst of the ruin they roll themselves upon me.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Terrors are turned upon me, they chase mine honour as the wind; and my welfare is passed away as a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
And now my soul is poured out within me; days of affliction have taken hold upon me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
In the night my bones are pierced, and fall from me, and my sinews take no rest.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
By the great force of my disease is my garment disfigured; it bindeth me about as the collar of my coat.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
He hath cast me into the mire, and I am become like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I cry unto Thee, and Thou dost not answer me; I stand up, and Thou lookest at me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Thou art turned to be cruel to me; with the might of Thy hand Thou hatest me.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Thou liftest me up to the wind, Thou causest me to ride upon it; and Thou dissolvest my substance.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
For I know that Thou wilt bring me to death, and to the house appointed for all living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Surely none shall put forth his hand to a ruinous heap, neither because of these things shall help come in one's calamity,
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
If I have not wept for him that was in trouble, and if my soul grieved not for the needy.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Yet, when I looked for good, there came evil; and when I waited for light, there came darkness.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Mine inwards boil, and rest not; days of affliction are come upon me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I go mourning without the sun; I stand up in the assembly, and cry for help.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I am become a brother to jackals, and a companion to ostriches.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin is black, and falleth from me, and my bones are burned with heat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Therefore is my harp turned to mourning, and my pipe into the voice of them that weep.
