Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
“But now they mock me, men younger than I am, whose fathers I would have refused to entrust with my sheep dogs.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
What use to me was the strength of their hands, since their vigor had left them?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Gaunt from poverty and hunger, they gnawed the dry land, and the desolate wasteland by night.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
They plucked mallow among the shrubs, and the roots of the broom tree were their food.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They were banished from among men, shouted down like thieves,
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
so that they lived on the slopes of the wadis, among the rocks and in holes in the ground.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
They cried out among the shrubs and huddled beneath the nettles.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
A senseless and nameless brood, they were driven off the land.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
And now they mock me in song; I have become a byword among them.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They abhor me and keep far from me; they do not hesitate to spit in my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Because God has unstrung my bow and afflicted me, they have cast off restraint in my presence.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
The rabble arises at my right; they lay snares for my feet and build siege ramps against me.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They tear up my path; they profit from my destruction, with no one to restrain them.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
They advance as through a wide breach; through the ruins they keep rolling in.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Terrors are turned loose against me; they drive away my dignity as by the wind, and my prosperity has passed like a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
And now my soul is poured out within me; days of affliction grip me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Night pierces my bones, and my gnawing pains never rest.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
With great force He grasps my garment; He seizes me by the collar of my tunic.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
He throws me into the mud, and I have become like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I cry out to You for help, but You do not answer; when I stand up, You merely look at me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
You have ruthlessly turned on me; You oppose me with Your strong hand.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
You snatch me up into the wind and drive me before it; You toss me about in the storm.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Yes, I know that You will bring me down to death, to the place appointed for all the living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Yet no one stretches out his hand to a ruined man when he cries for help in his distress.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Have I not wept for those in trouble? Has my soul not grieved for the needy?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
But when I hoped for good, evil came; when I looked for light, darkness fell.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
I am churning within and cannot rest; days of affliction confront me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I go about blackened, but not by the sun. I stand up in the assembly and cry for help.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I have become a brother of jackals, a companion of ostriches.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin grows black and peels, and my bones burn with fever.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
My harp is tuned to mourning and my flute to the sound of weeping.
