Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Sonunda Eyüp ağzını açtı ve doğduğu güne lanet edip şöyle dedi:
2 Și Iov a vorbit și a spus:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
“Doğduğum gün yok olsun, ‘Bir oğul doğdu’ denen gece yok olsun!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Karanlığa bürünsün o gün, Yüce Tanrı onunla ilgilenmesin, Üzerine ışık doğmasın.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Karanlık ve ölüm gölgesi sahip çıksın o güne, Bulut çöksün üzerine; Işığını karanlık söndürsün.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Zifiri karanlık yutsun o geceyi, Yılın günleri arasında sayılmasın, Aylardan hiçbirine girmesin.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Kısır olsun o gece, Sevinç sesi duyulmasın içinde.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Günleri lanetleyenler, Livyatan'ı uyandırmaya hazır olanlar, O günü lanetlesin.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Akşamının yıldızları kararsın, Boş yere aydınlığı beklesin, Tan atışını görmesin.
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Çünkü sıkıntı yüzü görmemem için Anamın rahminin kapılarını üstüme kapamadı.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
“Neden doğarken ölmedim, Rahimden çıkarken son soluğumu vermedim?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Neden beni dizler, Emeyim diye memeler karşıladı?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Çünkü şimdi huzur içinde yatmış, Uyuyup dinlenmiş olurdum;
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Yaptırdıkları kentler şimdi viran olan Dünya kralları ve danışmanlarıyla birlikte,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Evlerini gümüşle dolduran Altın sahibi önderlerle birlikte.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Neden düşük bir çocuk gibi, Gün yüzü görmemiş yavrular gibi toprağa gömülmedim?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Orada kötüler kargaşayı bırakır, Yorgunlar rahat eder.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Tutsaklar huzur içinde yaşar, Angaryacının sesini duymazlar.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Küçük de büyük de oradadır, Köle efendisinden özgürdür.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
“Niçin sıkıntı çekenlere ışık, Acı içindekilere yaşam verilir?
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Oysa onlar gelmeyen ölümü özler, Onu define arar gibi ararlar;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Mezara kavuşunca Neşeden coşar, sevinç bulurlar.
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Neden yaşam verilir nereye gideceğini bilmeyen insana, Çevresini Tanrı'nın çitle çevirdiği kişiye?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Çünkü iniltim ekmekten önce geliyor, Su gibi dökülmekte feryadım.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Korktuğum, Çekindiğim başıma geldi.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Huzur yok, sükûnet yok, rahat yok, Yalnız kargaşa var.”
