Iov 29

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Y Job nuevamente tomó la palabra y dijo:

2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

¡Si pudiera volver a ser como estaba en los meses pasados, en los días en que Dios me estaba cuidando!

3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

Cuando su luz brillaba sobre mi cabeza, y cuando por su luz podía andar en la oscuridad.

4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

Cuando yo estaba en los días de mi juventud, cuando mi tienda fue cubierta por la mano de Dios;

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

Cuando él Todopoderoso estaba todavía conmigo, y mis hijos me rodeaban;

6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

Cuando mis pies se lavaron con leche, y ríos de aceite fluían de la roca para mí.

7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

Cuando salía a la puerta, para subir al pueblo y tomar asiento en el lugar público.

8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

Los jóvenes me vieron y se escondían, y los ancianos se levantaron de sus asientos;

9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

Los gobernantes se callaron, y se pusieron las manos en la boca;

10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

Los jefes bajaron su voz, y sus lenguas se les pegaba al paladar de sus bocas.

11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

Porque cuando llegó a sus oídos, los hombres dijeron que yo era verdaderamente feliz; Y cuando vieron sus ojos, me dieron testimonio;

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

Porque yo era un salvador de los pobres cuando él clamaba por ayuda, y por huérfano que no tenía ayuda.

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

La bendición de aquel que estaba cerca de la destrucción vino sobre mí, y puse una canción de alegría en el corazón de la viuda.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

Me puse la justicia como mi ropa, y estaba llena de ella; Las decisiones correctas fueron para mí una bata y un tocado.

15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

Yo era ojos para los ciegos, y pies para el que no tenía poder para caminar.

16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

Yo era un padre para los pobres, examinaba la causa que no conocía.

17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

Por mí se rompieron los grandes dientes del malvado, y le hice renunciar a lo que había quitado violentamente.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

Entonces dije: Terminaré con mis hijos a mi alrededor, mis días serán como la arena en número;

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

Mi raíz estará abierta a las aguas, y él rocío de la noche estará en mis ramas,

20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

Mi gloria será siempre nueva, y mi arco se renueva fácilmente en mi mano.

21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

Los hombres me escucharon, esperando y guardando silencio para mis sugerencias.

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

Después de haber dicho lo que tenía en mente, se quedaron callados y dejaron que mis palabras se adentren en sus corazones;

23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

Me esperaban como a la lluvia, abriendo la boca como a las lluvias de primavera.

24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

Cuando yo les sonreía, cuando no tenían esperanza, y la luz de mi cara nunca fue nublada por su miedo.

25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Tomé mi lugar como jefe, guiándolos en su camino, y fui como rey entre su ejército cuando estaban tristes yo los consolaba.