Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Og Job blev ved å fremføre sin visdomstale og sa:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Å, om jeg hadde det som i fordums måneder, som i de dager da Gud vernet om mig,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
da hans lampe skinte over mitt hode, da jeg ved hans lys vandret gjennem mørket,
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
slik som jeg hadde det i min modne manndoms dager, da Guds vennskap hvilte over mitt telt,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
da den Allmektige ennu var med mig, og jeg hadde mine barn omkring mig,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
da mine føtter badet sig i melk, og berget ved mitt hus lot bekker av olje strømme frem!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Når jeg gikk op til porten i byen og inntok mitt sete på torvet,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
da drog de unge sig unda ved synet av mig, og de gråhårede reiste sig og blev stående;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
høvdinger lot være å tale og la hånden på sin munn;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
de fornemme tidde stille, og deres tunge blev hengende ved ganen.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Enhver som hørte om mig, priste mig lykkelig, og hver den som så mig, gav mig lovord.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
For jeg berget armingen som ropte om hjelp, og den farløse som ingen hjelper hadde.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Den som var sin undergang nær, velsignet mig, og enkens hjerte fikk jeg til å juble.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Jeg klædde mig i rettferdighet, og den opslo sin bolig i mig; rettsinn bar jeg som kappe og hue.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Øine var jeg for den blinde, og føtter var jeg for den halte.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
En far var jeg for de fattige, og ukjente folks sak gransket jeg.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Jeg knuste den urettferdiges kjever og rev byttet bort fra hans tenner.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Jeg tenkte da: I mitt rede skal jeg få dø, og mine dager skal bli tallrike som sand.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Min rot skal ligge åpen for vann, og nattens dugg skal falle på mine grener.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Min ære blir alltid ny, og min bue forynges i min hånd.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Mig hørte de på, de ventet og lyttet i taushet til mitt råd.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Når jeg hadde talt, tok de ikke til orde igjen, og min tale dryppet ned over dem.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
De ventet på min tale som på regn, de åpnet sin munn som for vårregn.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Når de var motløse, smilte jeg til dem, og mitt åsyns lys kunde de ikke formørke.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Fikk jeg lyst til å gå til dem, da satt jeg der som høvding og tronte som en konge i sin krigerskare, lik en som trøster de sørgende.
