Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
욥이 또 비사를 들어 가로되
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
내가 이전 달과 하나님이 나를 보호하시던 날에 지내던것 같이 되었으면
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
그 때는 그의 등불이 내 머리에 비취었고 내가 그 광명을 힘입어 흑암에 행하였었느니라
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
나의 강장하던 날과 같이 지내었으면 그 때는 하나님의 우정이 내 장막 위에 있었으며
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
그 때는 전능자가 오히려 나와 함께 계셨으며 나의 자녀들이 나를 둘러 있었으며
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
뻐터가 내 발자취를 씻기며 반석이 나를 위하여 기름 시내를 흘러 내었으며
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
그 때는 내가 나가서 성문에 이르기도 하며 내 자리를 거리에 베풀기도 하였었느니라
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
나를 보고 소년들은 숨으며 노인들은 일어나서 서며
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
방백들은 말을 참고 손으로 입을 가리우며
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
귀인들은 소리를 금하니 그 혀가 입 천장에 붙었었느니라
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
귀가 들은즉 나를 위하여 축복하고 눈이 본즉 나를 위하여 증거 하였었나니
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
이는 내가 부르짖는 빈민과 도와줄 자 없는 고아를 건졌음이라
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
망하게 된 자도 나를 위하여 복을 빌었으며 과부의 마음이 나로 인하여 기뻐 노래하였었느니라
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
내가 의로 옷을 삼아 입었으며 나의 공의는 도포와 면류관 같았었느니라
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
나는 소경의 눈도 되고 절뚝발이의 발도 되고
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
빈궁한 자의 아비도 되며 생소한 자의 일을 사실하여 주었으며
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
불의한 자의 어금니를 꺽고 그 잇사이에서 겁탈한 물건을 빼어 내었었느니라
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
내가 스스로 말하기를 나는 내 보금자리에서 선종하리라 나의 날은 모래 같이 많을 것이라
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
내 뿌리는 물로 뻗어나가고 내 가지는 밤이 맞도록 이슬에 젖으 며
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
내 영광은 내게 새로와지고 내 활은 내 손에서 날로 강하여지느니라 하였었노라
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
무리는 내 말을 들으며 나의 가르치기를 잠잠히 기다리다가
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
내가 말한 후에 그들이 말을 내지 못하였었나니 나의 말이 그들에게 이슬같이 됨이니라
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
그들이 나 바라기를 비 같이 하였으며 입을 벌리기를 늦은 비 기다리듯 하였으므로
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
그들이 의지 없을 때에 내가 함소하여 동정하면 그들이 나의 얼굴 빛을 무색하게 아니하였었느니라
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
내가 그들의 길을 택하고 으뜸으로 앉았었나니 왕이 군중에 거함도 같았고 애곡하는 자를 위로하는 사람도 같았었느니라
