Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Moreover Job continued his discourse, and said:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
O that I were as in months past, In the days when God was my guardian;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
When his lamp shined over my head, And when by his light I walked through darkness!
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
As I was in the autumn of my days, When the friendship of God was over my tent;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
When the Almighty was yet with me, And my children were around me;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
When I bathed my steps in milk, And the rock poured me out rivers of oil!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
When I went forth to the gate by the city, And took my seat in the market-place,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
The young men saw me and hid themselves, And the aged arose and stood.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
The princes refrained from speaking, And laid their hand upon their mouth.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
The nobles held their peace, And their tongue cleaved to the roof of their mouth.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
When the ear heard me, then it blessed me; And when the eye saw me, it gave witness to me.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
For I delivered the poor, when they cried; And the fatherless, who had none to help him.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
The blessing of him that was ready to perish came upon me, And I caused the heart of the widow to sing for joy.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
I clothed myself with righteousness, and it clothed itself with me; And justice was my robe and diadem.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
I was eyes to the blind, And feet was I to the lame;
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
I was a father to the poor, And the cause of him I knew not I searched out;
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
And I broke the teeth of the wicked, And plucked the spoil from his jaws.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Then said I, “I shall die in my nest; I shall multiply my days as the sand.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
My root is spread abroad to the waters, And the dew abideth on my branches.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My glory is fresh with me, And my bow gathereth strength in my hand.”
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
To me men gave ear, and waited, And kept silence for my counsel.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
To my words they made no reply, When my speech dropped down upon them.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Yea, they waited for me as for the rain; They opened their mouths wide as for the latter rain.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
If I smiled upon them, they believed it not; Nor did they cause the light of my countenance to fall.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
When I came among them, I sat as chief; I dwelt as a king in the midst of an army, As a comforter among mourners.
