Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
And Job continued his discourse:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
“How I long for the months gone by, for the days when God watched over me,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
when His lamp shone above my head, and by His light I walked through the darkness,
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
when I was in my prime, when the friendship of God rested on my tent,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
when the Almighty was still with me and my children were around me,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
when my steps were bathed in cream and the rock poured out for me streams of oil!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
When I went out to the city gate and took my seat in the public square,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
the young men saw me and withdrew, and the old men rose to their feet.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
The princes refrained from speaking and covered their mouths with their hands.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
The voices of the nobles were hushed, and their tongues stuck to the roofs of their mouths.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
For those who heard me called me blessed, and those who saw me commended me,
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
because I rescued the poor who cried out and the fatherless who had no helper.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
The dying man blessed me, and I made the widow’s heart sing for joy.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
I put on righteousness, and it clothed me; justice was my robe and my turban.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
I served as eyes to the blind and as feet to the lame.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
I was a father to the needy, and I took up the case of the stranger.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
I shattered the fangs of the unjust and snatched the prey from his teeth.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
So I thought: ‘I will die in my nest and multiply my days as the sand.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
My roots will spread out to the waters, and the dew will rest nightly on my branches.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My glory is ever new within me, and my bow is renewed in my hand.’
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Men listened to me with expectation, waiting silently for my counsel.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
After my words, they spoke no more; my speech settled on them like dew.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
They waited for me as for rain and drank in my words like spring showers.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
If I smiled at them, they did not believe it; the light of my countenance was precious.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
I chose their course and presided as chief. So I dwelt as a king among his troops, as a comforter of the mourners.
