Iov 27

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Addidit quoque Iob, assumens parabolam suam, et dixit:

2 Cum Dumnezeu trăiește, care mi-a luat judecata; și cel Atotputernic, care mi-a chinuit sufletul,

Vivit Deus, qui abstulit iudicium meum, et Omnipotens, qui ad amaritudinem adduxit animam meam,

3 Cât timp suflarea mea este în mine și duhul lui Dumnezeu este în nările mele,

Quia donec superest halitus in me, et spiritus Dei in naribus meis,

4 Buzele mele nu vor vorbi stricăciune, nici limba mea nu va rosti înșelăciune.

Non loquentur labia mea iniquitatem, nec lingua mea meditabitur mendacium.

5 Nicidecum să vă declar drepți; până ce mor nu îmi voi îndepărta integritatea de la mine.

Absit a me ut iustos vos esse iudicem: donec deficiam, non recedam ab innocentia mea.

6 Dreptatea mea o țin strâns și nu îi voi da drumul; inima mea nu mă va ocărî cât timp trăiesc.

Iustificationem meam, quam cœpi tenere, non deseram: neque enim reprehendit me cor meum in omni vita mea.

7 Să fie dușmanul meu ca cel stricat și cel ce se ridică împotriva mea ca cel nedrept.

Sit ut impius, inimicus meus: et adversarius meus, quasi iniquus.

8 Căci care este speranța fățarnicului, deși el a câștigat, când Dumnezeu îi ia sufletul?

Quæ est enim spes hypocritæ si avare rapiat, et non liberet Deus animam eius?

9 Va asculta Dumnezeu strigătul lui când vine necazul peste el?

Numquid Deus audiet clamorem eius cum venerit super eum angustia?

10 Se va desfăta în cel Atotputernic? Va chema întotdeauna pe Dumnezeu?

Aut poterit in Omnipotente delectari, et invocare Deum omni tempore?

11 Vă voi învăța prin mâna lui Dumnezeu, ceea ce este la cel Atotputernic eu nu voi ascunde.

Docebo vos per manum Dei quæ Omnipotens habeat, nec abscondam.

12 Iată, voi toți ați văzut-o; de ce atunci sunteți cu totul deșerți?

Ecce, vos omnes nostis, et quid sine causa vana loquimini?

13 Aceasta este partea de la Dumnezeu a unui om stricat și moștenirea opresorilor, pe care o vor primi de la cel Atotputernic.

Hæc est pars hominis impii apud Deum, et hæreditas violentorum, quam ob Omnipotente suscipient.

14 De s-ar înmulți copiii săi, ar fi pentru sabie; și urmașii lui nu vor fi săturați cu pâine.

Si multiplicati fuerint filii eius, in gladio erunt, et nepotes eius non saturabuntur pane.

15 Cei ce rămân din el vor fi îngropați în moarte și văduvele lui nu vor plânge.

Qui reliqui fuerint ex eo, sepelientur in interitu, et viduæ illius non plorabunt.

16 Deși îngrămădește argint ca țărâna și pregătește haine ca lutul,

Si comportaverit quasi terram argentum, et sicut lutum præparaverit vestimenta:

17 El le poate pregăti, dar cel drept le va îmbrăca și cel nevinovat va împărți argintul.

Præparabit quidem, sed iustus vestietur illis: et argentum innocens dividet.

18 El își zidește casa ca o molie și ca pe o colibă pe care paznicul o face.

Ædificavit sicut tinea domum suam, et sicut custos fecit umbraculum.

19 Bogatul se va culca, dar nu va fi adunat; își deschide ochii și nu mai este.

Dives cum dormierit, nihil secum auferet: aperiet oculos suos, et nihil inveniet.

20 Terori îl apucă precum apele, o furtună îl fură noaptea.

Apprehendet eum quasi aqua inopia, nocte opprimet eum tempestas.

21 Îl ia vântul de est și se duce; și ca o furtună îl spulberă din locul său.

Tollet eum ventus urens, et auferet, et velut turbo rapiet eum de loco suo.

22 Pentru că Dumnezeu va arunca asupra lui și nu va cruța; ar dori să fugă din mâna lui.

Et mittet super eum, et non parcet: de manu eius fugiens fugiet.

23 Vor bate din palme către el și îl vor șuiera din locul lui.

Stringet super eum manus suas, et sibilabit super illum, intuens locum eius.