Iov 24
1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
“Why does the Almighty not reserve times for judgment? Why may those who know Him never see His days?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
Men move boundary stones; they pasture stolen flocks.
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
They drive away the donkey of the fatherless and take the widow’s ox in pledge.
4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
They push the needy off the road and force all the poor of the land into hiding.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
Indeed, like wild donkeys in the desert, the poor go to work foraging for food; the wasteland is food for their children.
6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
They gather fodder in the fields and glean the vineyards of the wicked.
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
Without clothing, they spend the night naked; they have no covering against the cold.
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
Drenched by mountain rains, they huddle against the rocks for want of shelter.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
The fatherless infant is snatched from the breast; the nursing child of the poor is seized for a debt.
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
Without clothing, they wander about naked. They carry the sheaves, but still go hungry.
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
They crush olives within their walls; they tread the winepresses, but go thirsty.
12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
From the city, men groan, and the souls of the wounded cry out, yet God charges no one with wrongdoing.
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
Then there are those who rebel against the light, not knowing its ways or staying on its paths.
14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
When daylight is gone, the murderer rises to kill the poor and needy; in the night he is like a thief.
15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
The eye of the adulterer watches for twilight. Thinking, ‘No eye will see me,’ he covers his face.
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
In the dark they dig through houses; by day they shut themselves in, never to experience the light.
17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
For to them, deep darkness is their morning; surely they are friends with the terrors of darkness!
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
They are but foam on the surface of the water; their portion of the land is cursed, so that no one turns toward their vineyards.
As drought and heat consume the melting snow, so Sheol steals those who have sinned. (Sheol h7585)
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
The womb forgets them; the worm feeds on them; they are remembered no more. So injustice is like a broken tree.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
They prey on the barren and childless, and show no kindness to the widow.
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
Yet by His power, God drags away the mighty; though rising up, they have no assurance of life.
23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
He gives them a sense of security, but His eyes are on their ways.
24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
They are exalted for a moment, then they are gone; they are brought low and gathered up like all others; they are cut off like heads of grain.
25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
If this is not so, then who can prove me a liar and reduce my words to nothing?”
