Iov 21
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Bet Ījabs atbildēja un sacīja:
2 Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.
Klausāties, klausāties manu valodu, un tā mani iepriecinājāt.
3 Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.
Paciešaties man runājot, pēc apsmejiet manu valodu.
4 Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?
Vai tad es vaidu par cilvēkiem, un kā lai mans prāts nav skumīgs?
5 Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.
Skatāties uz mani, tad jūs iztrūcināsities un liksiet roku uz muti.
6 Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.
Kad es to pieminu, tad es iztrūkstos, un šaušalas pārņem manu miesu.
7 Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?
Kāpēc bezdievīgi paliek dzīvi, top veci, un vareni spēkā?
8 Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.
Viņu sēkla pastāv viņu priekšā līdz ar viņiem, un viņu bērni priekš viņu acīm.
9 Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.
Viņu namam ir miers bez bailēm, un Dieva rīkste nenāk pār tiem.
10 Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.
Viņa vērsis aplec un nepaliek bez augļiem, viņa govs vedās un neizmetās.
11 Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.
Savus bērnus tie izlaiž kā avju pulku, un viņu puikas lēkā.
12 Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.
Tie ir līksmi ar bungām un koklēm un priecājās ar stabules skaņu.
Tie pavada savas dienas labklājībā, un acumirklī tie iegrimst kapā. (Sheol h7585)
14 De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.
Taču tie sacījuši uz Dievu: Nost no mums, jo Tavus ceļus mēs negribam atzīt.
15 Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?
Kas ir tas Visuvarenais, ka mēs tam kalpotu, un kāds labums mums atlec, ka to piesauktu?
16 Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.
(Bet) redzi, viņu labums nestāv viņu rokā; tādēļ bezdievīgo padoms lai ir tālu nost no manis.
17 Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.
Cikkārt tad izdziest bezdievīgo gaišums, un posts tiem uznāk, ka Dievs (tiem) liek valgus Savā dusmībā?
18 Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.
Ka tie ir kā rugāji priekš vēja un kā pelus, ko vētra aizrauj.
19 Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.
Dievs pataupot viņa nelaimi uz viņa bērniem. Lai Viņš to viņam pašam atmaksā, ka pats to mana.
20 Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.
Viņa paša acis lai redz savu postu, un pats lai dzer no tā Visuvarenā bardzības.
21 Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?
Jo kādas tam bēdas par savu namu, kad paša vairs nav, kad viņa mēnešu skaits ir beigts.
22 Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?
Kas mācītu saprašanu Dievam, kas arī tos augstos tiesā?
23 Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.
Viens nomirst pilnā spēkā visā mierā un laimē;
24 Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.
Viņa trauki ir pilni piena, un viņa kauli ir tauki no smadzenēm.
25 Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.
Cits atkal mirst ar rūgtu dvēseli un nekad nav baudījis labuma.
26 Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.
Tie kopā guļ pīšļos, un abus tārpi apklāj.
27 Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.
Redzi, es zinu jūsu domas un jūsu gudrību, ar ko jūs mani gribat nomākt.
28 Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?
Jo jūs sakāt: kur ir tā varenā nams, un kur to bezdievīgo telts un dzīve?
29 Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,
Vai neesat vaicājuši, kas tālus ceļus gājuši; vai nezināt, ko tie stāsta?
30 Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.
Ka ļaunais glābjās nelaimes dienā, un bardzības dienā tie top pasargāti.
31 Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?
Kas viņam acīs pārmetīs viņa ceļu, kas viņu sodīs, kad tas ko dara?
32 Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.
Ar godu viņš top pavadīts kapā, un kaps tam stāv par dzīvu piemiņu.
33 Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.
Kapa smiltis ir viņam vieglas, un visi cilvēki iet viņam pakaļ, kā tie priekš viņa bijuši bez skaita.
34 Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?
Kā tad jūs mani tik velti iepriecinājat? Jūsu atbildes ir un paliek blēņas.
