Iov 16
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Job progovori i reče:
2 Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
“Koliko se takvih naslušah besjeda, kako ste mi svi vi mučni tješioci!
3 Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
Ima li kraja tim riječima ispraznim? Što te goni da mi tako odgovaraš?
4 Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
I ja bih mogao k'o vi govoriti da vam je duša na mjestu duše moje; i ja bih vas mog'o zasuti riječima i nad sudbom vašom tako kimat' glavom;
5 Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
i ja bih mogao ustima vas hrabrit', i ne bih žalio trud svojih usana.
6 Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Al' ako govorim, patnja se ne blaži, ako li zašutim, zar će me minuti?
7 Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
Zlopakost me sada shrvala posvema, čitava se rulja oborila na me.
8 Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
Ustao je proti meni da svjedoči i u lice mi se baca klevetama.
9 Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
Jarošću me svojom razdire i goni, škrgućuć' zubima obara se na me. Moji protivnici sijeku me očima,
10 Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
prijeteći, na mene usta razvaljuju, po obrazima me sramotno ćuškaju, u čoporu svi tad navaljuju na me.
11 Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
Da, zloćudnicima Bog me predao, u ruke opakih on me izručio.
12 Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
Mirno življah dok On ne zadrma mnome, za šiju me ščepa da bi me slomio.
13 Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Uze me za biljeg i strijelama osu, nemilosrdno mi bubrege probode i mojom žuči zemlju žednu natopi.
14 Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Na tijelu mi ranu do rane otvara, kao bijesan ratnik nasrće na mene.
15 Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Tijelo sam golo u kostrijet zašio, zario sam čelo svoje u prašinu.
16 Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Zapalilo mi se sve lice od suza, sjena tamna preko vjeđa mi je pala.
17 Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
A nema nasilja na rukama mojim, molitva je moja bila uvijek čista.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
O zemljo, krvi moje nemoj sakriti i kriku mom ne daj nigdje da počine.
19 De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Odsad na nebu imam ja svjedoka, u visini gore moj stoji branitelj.
20 Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
Moja vika moj je odvjetnik kod Boga dok se ispred njega suze moje liju:
21 O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
o, da me obrani u parbi mojoj s Bogom ko što smrtnik brani svojega bližnjega.
22 Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
No životu mom su odbrojena ljeta, na put bez povratka meni je krenuti.
