Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

O homem, nascido de mulher, é curto de dias, e farto de inquietação;

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Ele sai como uma flor, e é cortado; foge como a sombra, e não permanece.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Contudo sobre este abres teus olhos, e me trazes a juízo contigo.

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Quem tirará algo puro do imundo? Ninguém.

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Visto que seus dias já estão determinados, e contigo está o número de seus meses, tu lhe puseste limites, [dos quais] ele não passará.

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

Desvia-te dele, para que ele tenha repouso; até que, como o empregado, complete seu dia.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Porque há [ainda] alguma esperança para a árvore que, se cortada, ainda se renove, e seus renovos não cessem.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Ainda que sua raiz se envelheça na terra, e seu tronco morra no solo,

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

Ao cheiro das águas ela brotará, e dará ramos como uma planta nova.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Porém o homem morre, e se abate; depois de expirar, onde ele está?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

As águas se vão do lago, e o rio se esgota, e se seca.

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

Assim o homem se deita, e não se levanta; até que não haja mais céus, eles não despertarão, nem se erguerão de seu sono.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Ah, se tu me escondesses no Xeol, e me ocultasses até que a tua ira passasse, se me pusesses um limite de tempo, e te lembrasses de mim! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Se o homem morrer, voltará a viver? Todos os dias de meu combate esperarei, até que venha minha dispensa.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Tu [me] chamarás, e eu te responderei; e te afeiçoarás à obra de tuas mãos.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Pois então tu contarias meus passos, e não ficarias vigiando meu pecado.

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Minha transgressão estaria selada numa bolsa, e tu encobririas minhas perversidades.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

E assim como a montanha cai e é destruída, e a rocha muda de seu lugar,

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

E a água desgasta as pedras, e as enxurradas levam o pó da terra, assim também tu fazes perecer a esperança do homem.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Sempre prevaleces contra ele, e ele passa; tu mudas o aspecto de seu rosto, e o despedes.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Se seus filhos vierem a ter honra, ele não saberá; se forem humilhados, ele não perceberá.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Ele apenas sente as dores em sua própria carne, e lamenta por sua própria alma.