Iov 14

1 Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

Człowiek, narodzony z niewiasty, dni krótkich jest, i pełen kłopotów;

2 Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

Wyrasta jako kwiat, i bywa podcięty, a ucieka jako cień, i nie ostoi się.

3 Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

Wszakże i na takiego otwierasz oczy twoje, a przywodzisz mię do sądu z sobą.

4 Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

Któż pokaże czystego z nieczystego? Ani jeden;

5 Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

Gdyż zamierzone są dni jego, liczba miesięcy jego u ciebie; zamierzyłeś mu kres, którego nie może przestąpić.

6 Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

Odstąpże od niego, aż odpocznie, aż przejdzie jako najemniczy dzień jego.

7 Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

Albowiem i o drzewie jest nadzieja, choć je wytną, że się jeszcze odmłodzi, a latorośl jego nie ustanie.

8 Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

Choć się zstarzeje w ziemi korzeń jego, i w prochu obumrze pień jego:

9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

Wszakże gdy uczuje wilgotność, puści się, i rozpuści gałęzie, jako szczep młody.

10 Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

Ale człowiek umiera, zemdlony będąc, a umarłszy człowiek gdzież jest?

11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

Jako uchodzą wody z morza, a rzeka opada i wysycha.

12 Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

Tak człowiek, gdy się układzie, nie wstanie więcej, a pokąd stoją nieba, nie ocuci się, ani będzie obudzony ze snu swego.

13 O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

Obyżeś mię w grobie ukrył i utaił, ażby się uciszył gniew twój, a iżbyś mi zamierzył kres, kędy chcesz wspomnieć na mię! (Sheol h7585)

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

Gdy umrze człowiek, izali żyć będzie? Po wszystkie dni wymierzonego czasu mego będę oczekiwał przyszłej odmiany mojej.

15 Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

Zawołasz, a ja tobie odpowiem; a spraw rąk twoich pożądasz.

16 Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

Aczkolwiekeś teraz kroki moje obliczył, ani odwłóczysz karania za grzech mój.

17 Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

Zapięczętowane jest w wiązance przestępstwo moje, a zgromadzasz nieprawości moje.

18 Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

Prawdziwie jako góra padłszy rozsypuje się, a skała przenosi się z miejsca swego.

19 Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

Jako woda wzdrąża kamienie, a powodzią zalane bywa, co samo od siebie rośnie z prochu ziemi: tak nadzieję ludzką w niwecz obracasz.

20 Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

Przemagasz go ustawicznie, a on schodzi; odmieniasz postać jego, i wypuszczasz go.

21 Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

Będąli zacni synowie jego, tego on nie wie; jeźli też wzgardzeni, on nie baczy.

22 Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.

Tylko ciało jego, póki żyw, boleje, a dusza jego w nim kwili.