Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Ma vie n'est que fatigue, et en gémissant je vais m'adresser à Dieu; je vais parler dans l'amertume de mon âme.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Et je dirai au Seigneur: ne m'instruisez pas à manquer de piété; pourquoi m'avez-vous jugé comme vous l'avez fait?

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Est-ce bien à vous de me traiter injustement? Vous avez méconnu l'œuvre de vos mains, vous vous êtes mis d'accord avec la volonté des méchants.

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Vous avez donc vu comme voit un mortel; vous avez donc regardé comme regarde un homme?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Votre vie est-elle la vie humaine; vos années sont-elles les années d'un homme;

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

Pour que vous ayez examiné mes dérèglements et cherché la trace de mes péchés?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Vous saviez que je n'étais pas un impie; mais qui peut échapper à vos mains?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Elles m'ont pétri et créé; puis vous avez changé de sentiment, et vous m'avez frappé.

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Souvenez-vous que vous m'avez fait d'argile, et que vous me rendez à la terre.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Ne m'avez-vous point trait comme du lait, puis caillé comme du fromage?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Ensuite vous m'avez revêtu de chairs et de peau; vus avez ajusté en moi mes os et mes nerfs

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Vous m'avez donné la vie, et vous avez placé près de moi votre miséricorde; votre vigilance m'a conservé le souffle.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Tout cela vous est propre; je sais que vous pouvez tout, que rien ne vous est impossible.

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Si donc j'ai péché, prenez-moi sous votre garde, car vous ne m'avez point fait exempt de péché

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Si je suis coupable, malheur à moi! Mais quand même je serais juste, je ne puis lever la tête, tant je suis couvert d'humiliations.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Je ressemble à la proie que le lion a saisie, depuis qu'ayant changé pour moi, vous me perdez cruellement.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Vous m'avez renouvelé accusation et enquête; votre terrible colère me poursuit, vous mes soumettez à bien des épreuves.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Pourquoi m'avoir tiré des entrailles de ma mère; pourquoi n'y suis-je point mort? jamais œil ne m'aurait vu;

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Je serais né comme n'étant pas. Pourquoi n'ai je point passé du ventre de ma mère au tombeau?

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Ma vie ne sera-t-elle pas courte? Laissez-moi reposer un moment

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

Avant que j'aille au lieu d'où je ne reviendrai plus, dans la terre sombre et ténébreuse,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

Dans la contrée de l'ombre éternelle où jamais la lumière ne pénètre, où l'on ne voit pas la vie des humains.