Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Mon âme est dégoûtée de la vie, je veux donner un libre cours à mes plaintes, parler dans l’amertume de mon cœur.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Je dirai à Dieu: "Ne me traite pas en criminel, fais-moi connaître tes griefs contre moi."

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

Prends-tu plaisir à accabler, à repousser l’œuvre de tes mains, tandis que tu favorises de ta lumière les desseins des méchants?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

As-tu des yeux de chair? Vois-tu de la même façon que voient les hommes?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Tes jours sont-ils comme les jours des hommes? Tes années sont-elles comme celles des mortels,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

pour que tu recherches mes fautes et t’enquières de mes péchés?

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

Tu sais pourtant que je ne suis pas coupable, et que nul ne peut se sauver de ta main.

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Ce sont tes mains qui ont pris soin de me former, de me façonner de toutes pièces, et tu me détruirais!

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Souviens-toi que tu m’as pétri comme de l’argile, et tu me ferais rentrer dans la poussière!

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Ne m’as-tu pas rendu liquide comme le lait, puis affermi comme le fromage?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Tu m’as revêtu de peau et de chair, tu m’as entrelacé d’os et de nerfs.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Tu m’as octroyé vie et bonté, et tes soins vigilants ont préservé mon souffle.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Et voici ce que tu tenais en réserve dans ton cœur! Je sais bien que telle était ta pensée:

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

tu voulais me prendre sur le fait si je prévariquais, et ne me pardonner aucune faute!

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Devenu coupable, malheur à moi! Innocent même, je n’ose lever la tête, rassasié de honte et témoin de ma misère.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Si je la redresse, tu me pourchasses comme un lion; sans relâche, tu fais éclater ta puissance à mes dépens.

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

Tu m’opposes constamment de nouveaux témoins, tu redoubles de colère contre moi; je suis en butte à des armées se relayant tour à tour.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Pourquoi m’as-tu tiré du sein qui me portait? J’Expirais, et aucun œil ne m’aurait vu.

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Je serais comme si je n’avais jamais été; au sortir du ventre de ma mère j’étais conduit au tombeau.

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

Ah! Mes jours sont peu de chose; cesse donc de t’acharner contre moi, pour que je puisse reprendre un peu haleine,

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

avant que je m’en aille, sans espoir de retour, dans la terre des ténèbres et des ombres du trépas,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

terre où le crépuscule ressemble à la nuit opaque, où règnent les ombres épaisses et le désordre, et où la lumière même est un amas de ténèbres.