Geneză 42

1 Şi când Iacob a văzut că erau grâne în Egipt, Iacob a spus fiilor săi: De ce vă uitaţi unul la altul?

Esi Yakob se be bli nɔ Egipte la, egblɔ na viawo be, “Nu ka ta miele afi sia le mia nɔewo kpɔm ɖo?

2 Şi a spus: Iată, eu am auzit că sunt grâne în Egipt; coborâţi acolo şi cumpăraţi pentru noi de acolo; ca să trăim şi să nu murim.

Mese be bli le Egipte. Miyi afi ma miaƒle bli vɛ hafi dɔ nawu mí míaku.”

3 Şi cei zece fraţi ai lui Iosif au coborât pentru a cumpăra grâne în Egipt.

Ale Yosef nɔviŋutsu ewo yi Egipte be yewoaƒle bli.

4 Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu fraţii săi; căci spunea el: Nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire.

Ke Yakob mena Yosef nɔvi suetɔ Benyamin yi kpli wo o, elabena evɔ̃ be nya aɖe ava adzɔ ɖe edzi abe ale si wòdzɔ ɖe Yosef dzi ene.

5 Şi fiii lui Israel au venit să cumpere grâne printre aceia ce veneau, pentru că era foamete în ţara lui Canaan.

Ale Israel ƒe viwo kple ame bubuwo tso anyigba geɖewo dzi va ɖo Egipte be yewoaƒle bli, elabena dɔwuame la nu sesẽ le Kanaan abe teƒe ɖe sia ɖe ene.

6 Şi Iosif era guvernatorul peste ţară şi el era cel ce vindea la toţi oamenii din ţară; şi fraţii lui Iosif au venit şi s-au prosternat înaintea lui cu feţele lor la pământ.

Esi wònye Yosef tututue nye dziɖula le Egipte katã, eye wònye eyae le blia dzi kpɔm ta la, eya gbɔe nɔviawo yi, eye wodze klo, de ta agu nɛ.

7 Şi Iosif a văzut pe fraţii săi şi i-a recunoscut, dar s-a prefăcut străin faţă de ei şi le-a vorbit aspru; şi le-a spus: De unde veniţi voi? Iar ei au spus: Din ţara lui Canaan, pentru a cumpăra mâncare.

Yosef dze si wo enumake, gake ewɔ abe ɖe menya wo kura o ene. Eblu ɖe wo ta kple biabia sia be, “Afi ka mietso?” Woɖo eŋu be, “Míetso Kanaanyigba dzi; míeva bli ƒle ge.”

8 Şi Iosif a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.

Togbɔ be Yosef kpɔ nɔviawo dze sii hã la, woawo ya mekpɔe dze sii o.

9 Şi Iosif şi-a amintit visele pe care le-a visat despre ei şi le-a spus: Voi sunteţi spioni; pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.

Tete wòɖo ŋku eƒe drɔ̃e siwo wòku tso wo ŋu la dzi, eye wògblɔ na wo be, “Ŋkutsalawoe mienye! Ɖe mieva be yewoakpɔ afi si toƒe le le anyigba la ŋu.”

10 Iar ei i-au spus: Nu, domnul meu, ci doar pentru a cumpăra hrană au venit servitorii tăi.

Wogblɔ be, “Kpao! Amegã, nuɖuɖu ƒle ge ko míeva;

11 Noi suntem toţi fii ai unui singur bărbat; noi suntem bărbaţi drepţi, servitorii tăi nu sunt spioni.

nɔviwo mí katã míenye. Nuteƒewɔlawo míenye. Menye ŋkutsalawoe míenye o!”

12 Şi el le-a spus: Nu, ci pentru a vedea goliciunea ţării aţi venit voi.

Etee ɖe wo dzi be, “Ɛ̃, ŋkutsalawoe mienye. Mieva be yewoakpɔ ale si nu te mía ŋui la ɖa.”

13 Iar ei au spus: Servitorii tăi sunt doisprezece fraţi, fii ai unui singur bărbat în ţara lui Canaan; şi, iată, cel mai tânăr este astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu este.

Woɖe wo ɖokuiwo nu be, “Amegã, míele nɔviŋutsu wuieve; mía fofo le Kanaan. Mía nɔviŋutsu suetɔ le afi ma le mía fofo gbɔ, eye mía nɔviŋutsu ɖeka ku.”

14 Şi Iosif le-a spus: Aceasta este ceea ce v-am vorbit, zicând, Sunteţi spioni;

Yosef yi edzi be, “Nenema? Nu ka esia fia? Efia be ŋkutsalawoe mienye.

15 Prin aceasta veţi fi încercaţi: Pe viaţa lui Faraon, nu veţi pleca de aici, decât dacă cel mai tânăr frate al vostru vine aici.

Mɔ si dzi mato ado miaƒe nya la ƒe nyateƒenyenye kpɔe nye esi: meta Farao ƒe agbe na mi be miadzo le Egipte akpɔ o va se ɖe esime mia nɔvi suetɔ nava afi sia.

16 Trimiteţi pe unul dintre voi şi el să aducă pe fratele vostru şi voi veţi fi ţinuţi în închisoare, ca ale voastre cuvinte să fie încercate dacă este adevăr în voi, sau altfel pe viaţa lui Faraon, cu adevărat voi sunteţi spioni.

Mia dometɔ ɖeka neyi wòakplɔ mia nɔvia vɛ! Made mi ame mamlɛawo gaxɔ me. Ekema míanya ne miaƒe nya la nye nyateƒe alo aʋatso. Ne eva eme be nɔviŋutsu suetɔ aɖeke mele mia si o la, ekema manya be ŋkutsalawoe mienye.”

17 Şi i-a pus împreună sub pază trei zile.

Ale wode wo gaxɔ me ŋkeke etɔ̃.

18 Şi Iosif le-a spus în a treia zi: Faceţi aceasta şi trăiţi; fiindcă eu mă tem de Dumnezeu;

Le ŋkeke etɔ̃a gbe la, Yosef gblɔ na wo be, “Mawuvɔ̃lae menye. Mana mɔnukpɔkpɔ mi be miana nyateƒe la nadze.

19 Dacă voi sunteţi drepţi, lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri să fie legat în casa închisorii voastre; mergeţi, căraţi grâne pentru foametea caselor voastre;

Metsɔe be mienye nuteƒewɔlawo; mia dometɔ ɖeka koe atsi gaxɔ me le afi sia; ame bubuawo atsɔ bli ayi mia de na miaƒe ƒometɔwo.

20 Dar aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; astfel cuvintele voastre vor fi verificate şi nu veţi muri. Şi au făcut astfel.

Ke ele be miakplɔ mia nɔvi suetɔ vɛ nam be manya nenye nyateƒe tom miele, eye makpɔ nublanui na mi.” Wolɔ̃ ɖe ɖoɖo sia dzi.

21 Iar ei au spus unul altuia: Noi suntem într-adevăr vinovaţi referitor la fratele nostru, în aceea că noi am văzut chinul sufletului său, când ne-a implorat şi am refuzat să îl ascultăm; pentru aceasta a venit această strâmtorare peste noi.

Wogblɔ na wo nɔewo be, “Vavãe wole to hem na mí ɖe nu si míewɔ ɖe mía nɔvia ŋuti la ta. Míekpɔ ale si wòxaxae esi wònɔ kuku ɖem na mí ɖe eƒe agbe ta, gake míedo tokui, eya tae xaxa sia va mía dzi ɖo.”

22 Şi Ruben le-a răspuns, zicând: Nu v-am spus eu, zicând: Nu păcătuiţi împotriva copilului; dar aţi refuzat să ascultaţi? Şi acum, iată, şi sângele lui ne este cerut.

Ruben gblɔ be, “Nyemegblɔe na mi be migawɔe oa? Miegbe toɖoɖom. Azɔ la, míele kuku ge, elabena míewui.”

23 Şi nu au ştiut că Iosif îi înţelegea, pentru că le vorbea printr-un traducător.

Womenya be Yosef se nya siwo gblɔm yewole le esime wòtsi tsitre ɖe wo gbɔ la gɔme o, elabena eƒoa nu na wo to nyagɔmeɖela aɖe dzi.

24 Şi s-a întors cu spatele la ei şi a plâns; şi s-a întors la ei din nou şi a vorbit îndeaproape cu ei şi a luat pe Simeon de la ei şi l-a legat înaintea ochilor lor.

Edzo le wo gbɔ yi teƒe aɖe, afi si wòate ŋu afa avi le. Esi wòtrɔ gbɔ la, etɔ asi Simeon dzi, eye wòna woblae le eŋkume.

25 Atunci Iosif a poruncit să le umple sacii cu grâne şi să pună înapoi banii fiecărui bărbat în sacul lui şi să le dea provizii pentru drum: şi astfel le-a făcut.

Emegbe la, Yosef ɖe gbe na eƒe subɔlawo be woade bli ameawo ƒe kotokuwo me, ke egagblɔ na wo le adzame be woatsɔ fe si wo dometɔ ɖe sia ɖe xe la ade eƒe nuɖuɖu dzi le kotokua me! Etsɔ nu si woaɖu le mɔa dzi la hã na wo.

26 Şi au încărcat grâne pe măgarii lor şi au plecat de acolo.

Ale wodo agba na woƒe tedziwo, eye wodze aƒemɔ dzi.

27 Şi pe când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreţ la han, a văzut banii săi, pentru că, iată, aceştia erau la gura sacului său.

Ke esi wotɔ ɖe afi aɖe, eye wo dometɔ ɖeka ʋu eƒe kotoku be yeaɖe blia ƒe ɖe na tedziawo la, ekpɔ eƒe ga le eƒe kotokua me!

28 Şi a spus fraţilor săi: Banii mei îmi sunt înapoiaţi; şi, iată, sunt chiar în sacul meu; şi i-a lăsat inima şi s-au înspăimântat şi şi-au spus unul altuia: Ce este aceasta ce Dumnezeu ne-a făcut?

Edo ɣli gblɔ na nɔviawo be, “Mikpɔ nam ɖa! Nye gae nye esi le kotokua me!” Vɔvɔ̃ ɖo wo. Wode asi dzodzo me nyanyanya, eye wogblɔ na wo nɔewo be, “Nu kae nye esi Mawu wɔ na mí?”

29 Şi au venit la Iacob, tatăl lor, până în ţara lui Canaan şi i-au spus tot ceea ce li s-a întâmplat, spunând:

Ale wova ɖo wo fofo, Yakob gbɔ le Kanaan, eye wogblɔ nu siwo katã dzɔ la nɛ.

30 Bărbatul, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat de spioni ai ţării.

Wogblɔ nɛ be, “Fia la ƒe kpeɖeŋutɔ blu ɖe mía ta, eye wòtsɔ mí abe ŋkutsalawo ene.

31 Şi noi i-am spus: Noi suntem drepţi, nu suntem spioni,

Míegblɔ nɛ be, ‘Gbeɖe, nuteƒewɔlawo míenye, menye ŋkutsalawo míenye o.

32 Noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu este şi cel mai tânăr este în această zi cu tatăl nostru în ţara lui Canaan.

Míegagblɔ nɛ hã be nɔviŋutsu wuievee míenye, fofo ɖeka ƒe viwo; ɖeka ku, eye suetɔ le mía fofo gbɔ le Kanaanyigba dzi.’

33 Şi bărbatul, domnul ţării, ne-a spus: Prin aceasta voi şti că voi sunteţi drepţi: lăsaţi pe unul dintre fraţii voştri aici cu mine şi luaţi hrana pentru foametea caselor voastre şi plecaţi,

Ŋutsu la gblɔ na mi be, ‘Mɔ si dzi mato anya ne mienye nu si miebe yewonye le nyateƒe me lae nye esi: Migblẽ mia nɔvi ɖeka ɖe gbɔnye le afi sia, eye miatsɔ bli ayi aƒee na miaƒe ƒometɔwo,

34 Şi aduceţi pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; atunci voi şti că voi nu sunteţi spioni, ci sunteţi cinstiţi; astfel vă voi elibera pe fratele vostru, iar voi veţi face comerţ în ţară.

gake mikplɔ mia nɔvi suetɔ vɛ nam. Ekema manya nenye ŋkutsalawo mienye loo alo nuteƒewɔlawo mienye. Ne miete ŋu ɖe nu si miebe yewonye fia la, ekema maɖe asi le mia nɔvia ŋu na mi, eye miate ŋu ava aƒle bli le afi sia ɣe sia ɣi si mielɔ̃ la.’”

35 Şi s-a întâmplat, pe când îşi goleau sacii că, iată, legătura de bani a fiecărui bărbat era în sacul lui; şi când ei şi tatăl lor au văzut legăturile de bani, au fost înspăimântaţi.

Esi wotrɔ bli la le kotokuawo me la, wokpɔ ga si woxe ɖe blia ta le kotokuawo me! Vɔvɔ̃ ɖo wo kple wo fofo siaa.

36 Şi Iacob, tatăl lor, le-a spus: Voi m-aţi văduvit de copii; Iosif nu este şi Simeon nu este şi voi veţi duce departe pe Beniamin; toate aceste lucruri sunt împotriva mea.

Tete Yakob do ɣli be, “Miena vinyewo le bubum ɖem. Yosef metrɔ gbɔ o; Simeon hã yi, eye azɔ miedi be yewoakplɔ Benyamin hã ayii! Nu sia nu tsi tsitre ɖe ŋunye!”

37 Şi Ruben i-a vorbit tatălui său, spunând: Ucide pe cei doi fii ai mei dacă nu îl aduc înapoi la tine; predă-l în mâna mea şi îl voi aduce din nou la tine.

Ruben gblɔ na fofoa be, “Ne nyemekplɔ Benyamin gbɔe o la, ekema, wu vinye ŋutsuvi eveawo. Makpɔ Benyamin dzi wòanɔ dedie.”

38 Iar el a spus: Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele lui este mort şi a rămas singur; dacă i se întâmplă nenorocire pe calea pe care mergeţi, atunci veţi coborî perii mei cărunţi cu întristare în mormânt. (Sheol h7585)

Ke Yakob ɖo eŋu be, “Vinye Benyamin mayi kpli mi o, elabena nɔvia Yosef ku, eye Benyamin koe nye dadaa ƒe vi si susɔ. Ne nane wɔe la, ku ko maku.” (Sheol h7585)