< Eclesiastul 1 >

1 Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.
The words of the Preacher, the son of David, king of Israel in Jerusalem.
2 Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune.
Vanity of vanities, said the Preacher, vanity of vanities; all is vanity.
3 Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?
What advantage [is there] to a man in all his labor that he takes under the sun?
4 O generație trece și altă generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
A generation goes, and a generation comes: but the earth stands for ever.
5 Soarele de asemenea răsare și soarele apune și se grăbește spre locul său de unde a răsărit.
And the sun arises, and the sun goes down and draws toward its place;
6 Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord; se învârtește continuu, și vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.
arising there it proceeds southward, and goes round toward the north. The wind goes round and round, and the wind returns to its circuits.
7 Toate râurile curg în mare, totuși marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
All the rivers run into the sea; and yet the sea is not filled: to the place whence the rivers come, there they return again.
8 Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.
All things are full of labor; a man will not be able to speak [of them]: neither shall the eye be satisfied with seeing, neither shall the ear be filled with hearing.
9 Ce a fost, aceea va mai fi; și ce s-a făcut, se va mai face; și nu este nimic nou sub soare.
What is that which has been? the very thing which shall be: and what is that which has been done? the very thing which shall be done: and there is no new thing under the sun.
10 Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
[Who is he] that shall speak and say, Behold, this is new? it has already been in the ages that have passed before us.
11 Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.
There is no memorial to the first things; neither to the things that have been last shall their memorial be with them that shall at the last [time].
12 Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.
I the Preacher was king over Israel in Jerusalem.
13 Și mi-am pus inima să caut și să cercetez prin înțelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliți prin ea.
And I applied my heart to seek out and examine by wisdom concerning all things that are done under heaven, for God has given to the sons of men an evil trouble to be troubled therewith.
14 Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și chinuire a duhului.
I saw all the works that were wrought under the sun; and, saw, all were vanity and waywardness of spirit.
15 Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, și ce lipsește nu poate fi numărat.
That which is crooked can’t be made straight: and deficiency can’t be numbered.
16 Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare și am obținut mai multă înțelepciune decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a văzut înțelepciune și cunoaștere din abundență.
I spoke in my heart, saying, Behold, I am increased, and have acquired wisdom beyond all who were before me in Jerusalem: also I applied my heart to know wisdom and knowledge.
17 Și mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.
And my heart knew much—wisdom, and knowledge, parables and understanding: I perceived that this also is waywardness of spirit.
18 Căci în multă înțelepciune este multă mâhnire, și cel ce mărește cunoașterea mărește întristarea.
For in the abundance of wisdom is abundance of knowledge; and he that increases knowledge will increase sorrow.

< Eclesiastul 1 >