Eclesiastul 1
1 Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.
These are the words of the Teacher, the son of David, king in Jerusalem:
2 Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune.
“Futility of futilities,” says the Teacher, “futility of futilities! Everything is futile!”
3 Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?
What does a man gain from all his labor, at which he toils under the sun?
4 O generație trece și altă generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
Generations come and generations go, but the earth remains forever.
5 Soarele de asemenea răsare și soarele apune și se grăbește spre locul său de unde a răsărit.
The sun rises and the sun sets; it hurries back to where it rises.
6 Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord; se învârtește continuu, și vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.
The wind blows southward, then turns northward; round and round it swirls, ever returning on its course.
7 Toate râurile curg în mare, totuși marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
All the rivers flow into the sea, yet the sea is never full; to the place from which the streams come, there again they flow.
8 Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.
All things are wearisome, more than one can describe; the eye is not satisfied with seeing, nor the ear content with hearing.
9 Ce a fost, aceea va mai fi; și ce s-a făcut, se va mai face; și nu este nimic nou sub soare.
What has been will be again, and what has been done will be done again; there is nothing new under the sun.
10 Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
Is there a case where one can say, “Look, this is new”? It has already existed in the ages before us.
11 Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.
There is no remembrance of those who came before, and those yet to come will not be remembered by those who follow after.
12 Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.
I, the Teacher, was king over Israel in Jerusalem.
13 Și mi-am pus inima să caut și să cercetez prin înțelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliți prin ea.
And I set my mind to seek and explore by wisdom all that is done under heaven. What a heavy burden God has laid upon the sons of men to occupy them!
14 Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și chinuire a duhului.
I have seen all the things that are done under the sun, and have found them all to be futile, a pursuit of the wind.
15 Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, și ce lipsește nu poate fi numărat.
What is crooked cannot be straightened, and what is lacking cannot be counted.
16 Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare și am obținut mai multă înțelepciune decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a văzut înțelepciune și cunoaștere din abundență.
I said to myself, “Behold, I have grown and increased in wisdom beyond all those before me who were over Jerusalem, and my mind has observed a wealth of wisdom and knowledge.”
17 Și mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.
So I set my mind to know wisdom and madness and folly; I learned that this, too, is a pursuit of the wind.
18 Căci în multă înțelepciune este multă mâhnire, și cel ce mărește cunoașterea mărește întristarea.
For with much wisdom comes much sorrow, and as knowledge grows, grief increases.
