Eclesiastul 11
1 Aruncă-ți pâinea pe ape, căci o vei găsi după multe zile.
Mitte panem tuum super transeuntes aquas: quia post tempora multa invenies illum.
2 Dă o porție la șapte și de asemenea la opt, pentru că nu știi ce rău va fi pe pământ.
Da partem septem, necnon et octo: quia ignoras quid futurum sit mali super terram.
3 Dacă norii sunt plini de ploaie, ei se golesc pe pământ; și dacă pomul cade spre sud, sau spre nord, în locul în care pomul cade, acolo va fi.
Si repletæ fuerint nubes, imbrem super terram effundent. Si ceciderit lignum ad Austrum, aut ad Aquilonem, in quocumque loco ceciderit, ibi erit.
4 Cel ce dă atenție vântului nu va semăna și cel ce se uită la nori nu va secera.
Qui observat ventum, non seminat: et qui considerat nubes, numquam metet.
5 Așa cum nu știi care este calea duhului, nici cum cresc oasele în pântecele celei însărcinate, tot așa nu știi lucrările lui Dumnezeu care le face pe toate.
Quomodo ignoras quæ sit via spiritus, et qua ratione compingantur ossa in ventre prægnantis; sic nescis opera Dei, qui Fabricator est omnium.
6 Dimineața seamănă-ți sămânța și seara nu îți opri mâna, căci nu știi dacă va prospera fie aceasta sau aceea, sau dacă amândouă vor fi deopotrivă bune.
Mane semina semen tuum, et vespere ne cesset manus tua: quia nescis quid magis oriatur, hoc aut illud: et si utrumque simul, melius erit.
7 Într-adevăr lumina este dulce și este un lucru plăcut pentru ochi să privească soarele;
Dulce lumen, et delectabile est oculis videre solem.
8 Dar dacă un om trăiește mulți ani și se bucură în toți aceștia, totuși să își amintească zilele de întuneric, căci vor fi multe. Tot ce vine este deșertăciune.
Si annis multis vixerit homo, et in his omnibus lætatus fuerit, meminisse debet tenebrosi temporis, et dierum multorum: qui cum venerint, vanitatis arguentur præterita.
9 Bucură-te, tinere, în tinerețea ta și lasă-ți inima să te înveselească în zilele tinereții tale și umblă în căile inimii tale și în vederea ochilor tăi; dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecată.
Lætare ergo iuvenis in adolescentia tua, et in bono sit cor tuum in diebus iuventutis tuæ, et ambula in viis cordis tui, et in intuitu oculorum tuorum: et scito quod pro omnibus his adducet te Deus in iudicium.
10 De aceea îndepărtează întristarea din inima ta și pune deoparte răul din carnea ta, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune.
Aufer iram a corde tuo, et amove malitiam a carne tua. Adolescentia enim et voluptas vana sunt.
