Eclesiastul 10
1 Muștele moarte fac untdelemnul parfumierului să trimită o aromă împuțită; tot așa îi face o mică prostie celui însemnat pentru înțelepciune și onoare.
Muscae morientes perdunt suavitatem unguenti. Pretiosior est sapientia et gloria, parva et ad tempus stultitia.
2 Inima unui înțelept este la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.
Cor sapientis in dextera eius, et cor stulti in sinistra illius.
3 Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, îi lipsește înțelepciunea și el spune tuturor că este prost.
Sed et in via stultus ambulans, cum ipse insipiens sit, omnes stultos aestimat.
4 Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îți părăsi locul, căci cedarea alină ofense mari.
Si spiritus potestatem habentis ascenderit super te, locum tuum ne demiseris: quia curatio faciet cessare peccata maxima.
5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare [care] iese de la stăpân;
Est malum quod vidi sub sole, quasi per errorem egrediens a facie principis:
6 Prostia este așezată în mare demnitate și cei bogați șed într-un loc jos.
positum stultum in dignitate sublimi, et divites sedere deorsum.
7 Am văzut servitori pe cai și prinți umblând ca servitori pe pământ.
Vidi servos in equis: et principes ambulantes super terram quasi servos.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; și pe oricine sparge un gard, îl va mușca un șarpe.
Qui fodit foveam, incidet in eam: et qui dissipat sepem, mordebit eum coluber.
9 Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, și cel ce despică lemne va fi în pericol prin ele.
Qui transfert lapides, affligetur in eis: et qui scindit ligna, vulnerabitur ab eis.
10 Dacă fierul este tocit și el nu ascute tăișul, atunci trebuie să pună mai multă putere; dar înțelepciunea este de folos pentru a îndrepta.
Si retusum fuerit ferrum, et hoc non ut prius, sed hebetatum fuerit, multo labore exacuetur, et post industriam sequetur sapientia.
11 Cu adevărat șarpele va mușca fără fermecare, și un guraliv nu este mai bun.
Si mordeat serpens in silentio, nihil eo minus habet qui occulte detrahit.
12 Cuvintele gurii unui om înțelept sunt cu har, dar buzele unui prost îl vor înghiți.
Verba oris sapientis gratia: et labia insipientis praecipitabunt eum:
13 Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, și sfârșitul vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
Initium verborum eius stultitia, et novissimum oris illius error pessimus.
14 Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poate spune ce va fi; și ce va fi după el, cine îi poate spune?
Stultus verba multiplicat. Ignorat homo quid ante se fuerit: et quid post se futurum sit, quis ei poterit indicare?
15 Munca prostului obosește pe fiecare dintre ei, pentru că el nu știe cum să meargă la cetate.
Labor stultorum affliget eos, qui nesciunt in urbem pergere.
16 Vai ție, țară, când împăratul tău este un copil și prinții tăi mănâncă dimineața!
Vae tibi terra, cuius rex puer est, et cuius principes mane comedunt.
17 Binecuvântată ești tu, țară, când împăratul tău este fiul nobililor și prinții tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru putere și nu pentru beție!
Beata terra, cuius rex nobilis est, et cuius principes vescuntur in tempore suo ad reficiendum, et non ad luxuriam.
18 Prin multă lene clădirea se degradează, și prin trândăvia mâinilor, casa se prăbușește.
In pigritiis humiliabitur contignatio, et in infirmitate manuum perstillabit domus.
19 Ospățul se face pentru râs și vinul înveselește, dar banii răspund la toate.
In risum faciunt panem, et vinum ut epulentur viventes: et pecuniae obediunt omnia.
20 Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasăre a cerului va purta vocea și o înaripată va spune acest lucru.
In cogitatione tua regi ne detrahas, et in secreto cubiculi tui ne maledixeris diviti: quia et aves caeli portabunt vocem tuam, et qui habet pennas annunciabit sententiam.
