Faptele 25
1 Și, când Festus a venit în provincie, după trei zile a urcat de la Cezareea la Ierusalim.
Pea kuo hoko ʻa Fesito ki he puleʻanga, pea hili ʻae ʻaho ʻe tolu, naʻe ʻalu hake ia ʻi Sesalia ki Selūsalema.
2 Atunci, marele preot și mai marele iudeilor l-au înștiințat împotriva lui Pavel și l-au implorat,
Pea toki fakahā ʻa Paula kiate ia ʻe he taulaʻeiki lahi mo e houʻeiki ʻi he kakai Siu, pea nau kole kiate ia.
3 Și a dorit o favoare împotriva lui, ca să trimită după el la Ierusalim, pregătind o cursă pe drum să îl ucidă.
Mo holi ke ʻofa ia, ʻo ne fekau ke ʻomai ia ki Selūsalema, ka nau toka tataʻo ʻi he hala ke tāmateʻi ia.
4 Dar Festus a răspuns că Pavel ar trebui ținut în Cezareea și că el însuși intenționează să plece curând într-acolo.
Ka naʻe pehē ʻe Fesito, “Ke nofo pe ʻa Paula ʻi Sesalia, kae toe siʻi pea ʻalu pe ia ki ai.”
5 De aceea a spus: Aceia dintre voi care pot, să se coboare cu mine și să îl acuze pe acest bărbat, dacă este ceva rău în el.
Pea naʻa ne pehē, “Ke tau ʻalu hifo mo kimoutolu, ʻe faʻa ʻalu, ʻo talatalaaki ʻae tangata ko ia, ʻo kapau ʻoku ʻiate ia ha kovi.”
6 Și după ce a rămas mai mult de zece zile printre ei, a coborât la Cezareea; și a doua zi, șezând pe scaunul de judecată, a poruncit să fie adus Pavel.
Pea ko e ʻaho hongofulu tupu ʻene nofo ʻiate kinautolu, pea ʻalu hifo ia ki Sesalia; pea ʻi he ʻaho naʻe feholoi, naʻe nofo ia ʻi he nofoʻa fakamaau mo ne fekau ke ʻomi ʻa Paula.
7 Și după ce a venit el, iudeii care au coborât de la Ierusalim au stat în picioare împrejur și au adus plângeri multe și grele împotriva lui Pavel, pe care nu au fost în stare să le dovedească.
Pea kuo haʻu ia, pea tutuʻu takatakai ʻa e kau Siu kuo nau ʻalu hifo mei Selūsalema, ʻo tukuakiʻi ʻa Paula ʻi he ngaahi kovi lahi mo mamafa, ka naʻe ʻikai te nau faʻa fakamoʻoni ki ai.
8 În timp ce el se apăra: Nu am păcătuit deloc, nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici chiar împotriva Cezarului.
Ka naʻe fakamatala ʻe ia, “ʻOku ʻikai ʻaupito te u fai ha kovi siʻi ki he fono ʻae kakai Siu, pe ki he falelotu lahi, pe kia Sisa.”
9 Dar Festus, voind să facă o favoare iudeilor, i-a răspuns lui Pavel și a zis: Ești de acord să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat despre acestea înaintea mea?
Ka naʻe loto ʻa Fesito ke ne fai ke fakafiefiaʻi ʻae kakai Siu, pea ne leaange kia Paula, ʻo pehē, “Te ke ʻalu hake ki Selūsalema, ke fakamaau ai koe ʻi he ngaahi meʻa ni ʻi hoku ʻao?”
10 Atunci Pavel a spus: Stau în picioare la scaunul de judecată al Cezarului, unde ar trebui să fiu judecat; nu am făcut nimic rău iudeilor, așa cum știi foarte bine.
Pea pehē ʻe Paula, “ʻOku ou tuʻu ʻi he nofoʻa fakamaau ʻo Sisa, ʻaia ʻoku totonu ke fakamaau ai au. ʻOku ʻikai te u fai ha kovi ki he kakai Siu, pea ʻoku ke ʻilo pau ia.
11 Dar dacă sunt nedrept, sau am făcut ceva demn de moarte, nu mă feresc să mor; dar dacă nu este nimic din acestea de care ei mă acuză, nimeni nu mă poate da lor. Apelez la Cezar.
He kapau ko e fai kovi au, pe kuo u fai ha meʻa ʻoku totonu ke u mate ai, ʻoku ʻikai teu fie hao mei he mate: pea kapau ʻoku ʻikai ha meʻa ʻoku tukuakiʻi ai au ʻekinautolu ni, pea ʻoku ʻikai ha tangata ʻe faʻa tuku au kiate kinautolu. Te u fakamaau pe au ʻia Sisa.”
12 Atunci Festus, după ce a stat de vorbă cu consiliul, a răspuns: La Cezar ai apelat? La Cezar vei merge.
Pea toki alea ʻa Fesito mo e kau fakamaau pea ne pehē, Kuo ke pehē te ke fakamaau pe ʻia Sisa? Pea te ke ʻalu koe kia Sisa.
13 Iar după câteva zile, împăratul Agripa și Bernice au venit la Cezareea să îl salute pe Festus.
Pea kuo hili ʻae ʻaho niʻihi, pea haʻu ʻae tuʻi ko ʻAkilipa mo Pelenaisi ki Sesalia ke nau feʻiloaki mo Fesito.
14 Iar după ce au rămas acolo multe zile, Festus a prezentat împăratului cele ale lui Pavel, spunând: Este aici un anumit bărbat lăsat în lanțuri de Felix;
Pea kuo na nofo ai ʻo ʻaho lahi, pea fakahā ʻe Fesito ʻae meʻa ʻa Paula ki he tuʻi, ʻo ne pehē, “ʻOku ai ʻae tangata ʻe taha naʻe tuku pōpula ʻe Filike:
15 Despre care, când am fost eu la Ierusalim, preoții de seamă și bătrânii iudeilor mi-au făcut cunoscut, dorind judecată împotriva lui.
Pea naʻe fakahā mai ia ʻi heʻeku kei ʻi Selūsalema, ʻe he kau taulaʻeiki lahi mo e mātuʻa ʻoe kakai Siu, ʻonau kole ke tukuange ia ke tāmateʻi.
16 Acestora le-am răspuns: Nu este obiceiul romanilor să dea la moarte pe niciun om, înainte ca cel care este acuzat să fie față în față cu acuzatorii și să aibă ocazia să se apere referitor la acuzația adusă împotriva lui.
Ka ne u pehē kiate kinautolu, ʻOku ʻikai ko e anga ʻo Loma ke tomuʻa tukuange ha tangata ke mate, kaeʻoua ke fakamaau fakataha ʻaia ʻoku tukuakiʻi mo kinautolu ʻoku nau tukuakiʻi ia, pea ʻoua ke ne fakamatala ʻe ia ʻae kovi kuo tukuakiʻi ai ia.
17 De aceea când au venit aici, fără nicio întârziere, a doua zi am șezut pe scaunul de judecată și am poruncit să fie adus bărbatul.
Pea ko ia, ʻi heʻenau haʻu ki heni, ʻo pongipongi ai, naʻaku nofo leva ʻi he nofoʻa fakamaau pea u fekau ke ʻomi ʻae tangata.
18 Împotriva căruia acuzatorii, după ce au stat în picioare, nu au adus nicio acuzație din acelea pe care le presupuneam eu;
Pea ʻi he tutuʻu hake ʻae kau tukuaki, naʻe ʻikai te nau talatalaakiʻi ia ʻi ha meʻa naʻaku ʻamanaki ki ai:
19 Ci aveau anumite cercetări împotriva lui despre propria lor superstiție și despre unul Isus, care a murit, despre care Pavel afirmă că este viu.
Ka nau talatalaakiʻi ia ʻi he ngaahi meʻa ʻi heʻenau lotu ʻanautolu, pea ki he tokotaha kuo mate ko Sisu, ka naʻe fakapapau ʻe Paula kuo moʻui ia.
20 Și îndoindu-mă de acest mod de cercetări, am întrebat dacă era dispus să meargă la Ierusalim, și acolo să fie judecat despre acestea.
Pea koeʻuhi naʻe ʻikai te u ʻilo pe fēfeeʻi ʻae ʻeke ʻoe ngaahi meʻa pehē, ne u fehuʻi pe te ne ʻalu ki Selūsalema, ʻo fakamaau ai ʻi he ngaahi meʻa ni.
21 Dar după ce Pavel a apelat să fie ținut pentru examinarea lui Augustus, am poruncit ca el să fie ținut până îl voi trimite la Cezar.
Ka ʻi he pehē ʻe Paula ʻe fakamaauʻi ia ʻi he ʻao ʻo ʻAokositusi, ko ia ne u fekau ke tuku pe ia kaeʻoua ke u ʻatu ia kia Sisa.”
22 Atunci, Agripa i-a spus lui Festus: Aș dori chiar eu însumi să îl aud pe acest om. Iar el a spus: Mâine îl vei auzi.
Pea pehē ʻe ʻAkilipa kia Fesito, “ʻAmusiaange ʻeau kuo u fanongo foki au ki he tangata.” Pea pehē ʻe ia, “Te ke fanongo kiate ia ʻapongipongi.”
23 Și a doua zi, când Agripa a venit și Bernice, cu mare fast, și au intrat în locul audierii cu căpeteniile și cu bărbații conducători ai cetății, la porunca lui Festus a fost adus Pavel.
Pea ʻi he ʻapongipongi, naʻe haʻu ʻa ʻAkilipa mo Pelenaisi, mo e teunga lahi ʻaupito, ʻo hū ki he potu fakamaau mo e ngaahi ʻeikitau, mo e kau matāpule ʻoe kolo, pea ʻi he fekau ʻe Fesito naʻe ʻomi ʻa Paula.
24 Și Festus a spus: Împărate Agripa și toți bărbații care sunteți prezenți cu noi, îl vedeți pe acesta, despre care toate mulțimile iudeilor au stăruit de mine, deopotrivă la Ierusalim și aici, strigând că nu ar mai trebui să trăiască.
Pea pehē ʻe Fesito, “ʻE tuʻi ko ʻAkilipa, mo e kakai kotoa pē ʻoku tau fakataha ni, ʻoku mou mamata ki he tangata ni, ʻaia kuo kole lahi ai kiate au ʻe he kakai Siu kotoa pē ʻi Selūsalema, pea ʻi heni foki, ʻonau kalanga ʻoku ʻikai lelei ke moʻui ai pe ia.
25 Dar când am înțeles că nu a făcut nimic demn de moarte și chiar el însuși a cerut recurs la Augustus, am hotărât să îl trimit.
Ka ʻi heʻeku ʻilo ʻoku ʻikai te ne fai ha meʻa ʻe totonu ke mate ai ia, pea ʻi heʻene pehē ʻe ia ʻe fakamaauʻi pe ia ʻia ʻAokositusi, kuo maʻu hoku loto ke u tuku atu ia.
26 Despre el nu am nimic sigur să scriu domnului meu. De aceea l-am adus în față, înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va fi făcut cercetare, să am ceva să scriu.
Ka ʻoku ʻikai te u maʻu ha meʻa kuo fakapapau kiate ia ke u tohi atu ai ki heʻeku ʻeiki. Ko ia kuo u ʻomi ai ia ki homou ʻao, pea ki he ʻao ʻoe tuʻi ko ʻAkilipa, koeʻuhi ka hili hono ʻekea, te u ʻilo ai ha meʻa ke tohi.
27 Fiindcă mi se pare irațional să trimit un prizonier și să nu arăt acuzațiile împotriva lui.
He ʻoku matamata vale kiate au ke tuku atu ha pōpula, kae ʻikai ke fakamatala ʻae ngaahi kovi ʻoku talatalaakiʻi ai ia.”
