Jó 14
1 O homem, nascido de mulher, é curto de dias, e farto de inquietação;
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Ele sai como uma flor, e é cortado; foge como a sombra, e não permanece.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Contudo sobre este abres teus olhos, e me trazes a juízo contigo.
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Quem tirará algo puro do imundo? Ninguém.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Visto que seus dias já estão determinados, e contigo está o número de seus meses, tu lhe puseste limites, [dos quais] ele não passará.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Desvia-te dele, para que ele tenha repouso; até que, como o empregado, complete seu dia.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Porque há [ainda] alguma esperança para a árvore que, se cortada, ainda se renove, e seus renovos não cessem.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Ainda que sua raiz se envelheça na terra, e seu tronco morra no solo,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 Ao cheiro das águas ela brotará, e dará ramos como uma planta nova.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 Porém o homem morre, e se abate; depois de expirar, onde ele está?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 As águas se vão do lago, e o rio se esgota, e se seca.
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 Assim o homem se deita, e não se levanta; até que não haja mais céus, eles não despertarão, nem se erguerão de seu sono.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Ah, se tu me escondesses no Xeol, e me ocultasses até que a tua ira passasse, se me pusesses um limite de tempo, e te lembrasses de mim! (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Se o homem morrer, voltará a viver? Todos os dias de meu combate esperarei, até que venha minha dispensa.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Tu [me] chamarás, e eu te responderei; e te afeiçoarás à obra de tuas mãos.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Pois então tu contarias meus passos, e não ficarias vigiando meu pecado.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Minha transgressão estaria selada numa bolsa, e tu encobririas minhas perversidades.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 E assim como a montanha cai e é destruída, e a rocha muda de seu lugar,
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 E a água desgasta as pedras, e as enxurradas levam o pó da terra, assim também tu fazes perecer a esperança do homem.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Sempre prevaleces contra ele, e ele passa; tu mudas o aspecto de seu rosto, e o despedes.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Se seus filhos vierem a ter honra, ele não saberá; se forem humilhados, ele não perceberá.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Ele apenas sente as dores em sua própria carne, e lamenta por sua própria alma.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
