Psalmorum 62
1 Psalmus David, in finem, pro Idithum. Nonne Deo subiecta erit anima mea? ab ipso enim salutare meum.
Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Cu adevărat sufletul meu așteaptă pe Dumnezeu, de la el vine salvarea mea.
2 Nam et ipse Deus meus, et salutaris meus: susceptor meus, non movebor amplius.
Numai el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina tare.
3 Quousque irruitis in hominem? interficitis universi vos: tamquam parieti inclinato et maceriae depulsae.
Cât timp veți plănui ticăloșie împotriva unui om? Voi toți veți fi uciși, veți fi ca un zid încovoiat și un gard surpat.
4 Verumtamen pretium meum cogitaverunt repellere, cucurri in siti: ore suo benedicebant, et corde suo maledicebant.
Ei se sfătuiesc numai să îl doboare din înălțimea lui, se desfată în minciuni; binecuvântează cu gura lor, dar blestemă înăuntru. (Selah)
5 Verumtamen Deo subiecta esto anima mea: quoniam ab ipso patientia mea.
Așteaptă numai pe Dumnezeu, sufletul meu; căci speranța mea vine de la el.
6 Quia ipse Deus meus, et salvator meus: adiutor meus, non emigrabo.
Doar el este stânca mea și salvarea mea; el este apărarea mea; nu mă voi clătina.
7 In Deo salutare meum, et gloria mea: Deus auxilii mei, et spes mea in Deo est.
În Dumnezeu este salvarea mea și gloria mea; stânca puterii mele și locul meu de scăpare este în Dumnezeu.
8 Sperate in eo omnis congregatio populi, effundite coram illo corda vestra: Deus adiutor noster in aeternum.
Încredeți-vă în el tot timpul; voi popoarelor turnați-vă inima înaintea lui, Dumnezeu este un loc de scăpare pentru noi. (Selah)
9 Verumtamen vani filii hominum, mendaces filii hominum in stateris: ut decipiant ipsi de vanitate in idipsum.
Cu siguranță cei de rând sunt deșertăciune și cei mari sunt minciună, puși în balanță, ei împreună sunt mai ușori ca deșertăciunea.
10 Nolite sperare in iniquitate, et rapinas nolite concupiscere: divitiae si affluant, nolite cor apponere.
Nu vă încredeți în oprimare și nu deveniți deșerți în jefuire; dacă bogățiile cresc, nu îți apleca inima asupra lor.
11 Semel locutus est Deus, duo haec audivi, quia potestas Dei est,
Dumnezeu a vorbit o dată; de două ori am auzit aceasta: că puterea aparține lui Dumnezeu.
12 et tibi Domine misericordia: quia tu reddes unicuique iuxta opera sua.
De asemenea, Doamne, ție îți aparține mila, căci tu răsplătești fiecărui om conform lucrării sale.
