Job 8
1 Respondens autem Baldad Suhites, dixit:
A tunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2 Usquequo loqueris talia, et spiritus multiplex sermones oris tui?
Cât vei mai vorbi aceste lucruri? Și cât timp vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3 Numquid Deus supplantat iudicium? aut Omnipotens subvertit quod iustum est?
Pervertește Dumnezeu judecata? Sau pervertește Atotputernicul dreptatea?
4 Etiam si filii tui peccaverunt ei, et dimisit eos in manu iniquitatis suae:
Dacă ai tăi copii au păcătuit împotriva lui și el i-a lepădat pentru fărădelegea lor;
5 Tu tamen si diluculo consurrexeris ad Deum, et Omnipotentem fueris deprecatus:
Dacă ai căuta pe Dumnezeu din timp și ți-ai îndrepta cererea către cel Atotputernic,
6 Si mundus et rectus incesseris, statim evigilabit ad te, et pacatum reddet habitaculum iustitiae tuae:
Dacă ai fi fost pur și integru, cu adevărat el s-ar trezi acum pentru tine și ar face să prospere locuința dreptății tale.
7 In tantum, ut si priora tua fuerint parva, et novissima tua multiplicentur nimis.
Deși începutul tău a fost mic, totuși sfârșitul tău de pe urmă va crește mult.
8 Interroga enim generationem pristinam, et diligenter investiga patrum memoriam:
Căci întreabă, te rog, despre generația trecută și pregătește-te pentru cercetarea despre părinții lor;
9 (Hesterni quippe sumus, et ignoramus quoniam sicut umbra dies nostri sunt super terram.)
Pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic, fiindcă zilele noastre pe pământ sunt o umbră;
10 Et ipsi docebunt te: loquentur tibi, et de corde suo proferent eloquia.
Nu te vor învăța ei și nu îți vor spune și nu vor rosti cuvinte din inima lor?
11 Numquid vivere potest scirpus absque humore? aut crescere carectum sine aqua?
Poate crește papura fără mlaștină? Poate irisul crește fără apă?
12 Cum adhuc sit in flore, nec carpatur manu, ante omnes herbas arescit:
Pe când este încă verde și netăiat, se ofilește înaintea oricărei alte ierburi.
13 Sic viae omnium, qui obliviscuntur Deum, et spes hypocritae peribit:
Astfel sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și speranța fățarnicului va pieri,
14 Non ei placebit vecordia sua, et sicut tela aranearum fiducia eius.
A cărui speranță va fi retezată și a cărui încredere va fi pânză de păianjen.
15 Innitetur super domum suam, et non stabit: fulciet eam, et non consurget:
Se va sprijini de casa lui, dar ea nu va sta în picioare; o va ține strâns, dar nu va dura.
16 Humectus videtur antequam veniat Sol, et in ortu suo germen eius egredietur.
El este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde în grădina sa.
17 Super acervum petrarum radices eius densabuntur, et inter lapides commorabitur.
Rădăcinile lui sunt înfășurate în jurul movilei și vede locul pietrelor.
18 Si absorbuerit eum de loco suo, negabit eum, et dicet: Non novi te.
Dacă îl nimicește din locul său, atunci acesta îl va nega, spunând: Nu te-am văzut.
19 Haec est enim laetitia viae eius, ut rursum de terra alii germinentur.
Iată, aceasta este bucuria căii sale, și din pământ alții vor crește.
20 Deus non proiiciet simplicem, nec porriget manum malignis:
Iată, Dumnezeu nu va lepăda un om desăvârșit, nici nu îi va ajuta pe făcătorii de rău,
21 Donec impleatur risu os tuum, et labia tua iubilo.
Până ce umple gura ta cu râset și buzele tale cu bucurie.
22 Qui oderunt te, induentur confusione: et tabernaculum impiorum non subsistet.
Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați cu rușine, și locuința celor stricați va ajunge de nimic.
