Giobbe 39
1 Sai tu quando le capre selvagge delle rocce figliano? Hai tu osservato quando le cerve partoriscono?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Conti tu i mesi della lor pregnanza e sai tu il momento in cui debbono sgravarsi?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 S’accosciano, fanno i lor piccini, e son tosto liberate dalle loro doglie;
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 i lor piccini si fanno forti, crescono all’aperto, se ne vanno, e non tornan più alle madri.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Chi manda libero l’onàgro, e chi scioglie i legami all’asino salvatico,
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 al quale ho dato per dimora il deserto, e la terra salata per abitazione?
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Egli si beffa del frastuono della città, e non ode grida di padrone.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Batte le montagne della sua pastura, e va in traccia d’ogni filo di verde.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Il bufalo vorrà egli servirti o passar la notte presso alla tua mangiatoia?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Legherai tu il bufalo con una corda perché faccia il solco? erpicherà egli le valli dietro a te?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Ti fiderai di lui perché la sua forza è grande? Lascerai a lui il tuo lavoro?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Conterai su lui perché ti porti a casa la raccolta e ti ammonti il grano sull’aia?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Lo struzzo batte allegramente l’ali; ma le penne e le piume di lui son esse pietose?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 No, poich’egli abbandona sulla terra le proprie uova e le lascia scaldar sopra la sabbia.
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Egli dimentica che un piede le potrà schiacciare, e che le bestie dei campi le potran calpestare.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Tratta duramente i suoi piccini, quasi non fosser suoi; la sua fatica sarà vana, ma ciò non lo turba,
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 ché Iddio l’ha privato di sapienza, e non gli ha impartito intelligenza.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Ma quando si leva e piglia lo slancio, si beffa del cavallo e di chi lo cavalca.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Sei tu che dài al cavallo il coraggio? che gli vesti il collo d’una fremente criniera?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Sei tu che lo fai saltar come la locusta? Il fiero suo nitrito incute spavento.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Raspa la terra nella valle ed esulta della sua forza; si slancia incontro alle armi.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Della paura si ride, non trema, non indietreggia davanti alla spada.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Gli risuona addosso il turcasso, la folgorante lancia e il dardo.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Con fremente furia divora la terra. Non sta più fermo quando suona la tromba.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Com’ode lo squillo, dice: Aha! e fiuta da lontano la battaglia, la voce tonante dei capi, e il grido di guerra.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 E’ l’intelligenza tua che allo sparviere fa spiccare il volo e spiegar l’ali verso mezzogiorno?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 E’ forse al tuo comando che l’aquila si leva in alto e fa il suo nido nei luoghi elevati?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Abita nelle rocce e vi pernotta; sta sulla punta delle rupi, sulle vette scoscese;
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 di là spia la preda, e i suoi occhi miran lontano.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 I suoi piccini s’abbeveran di sangue, e dove son de’ corpi morti, ivi ella si trova”.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
