Προς Εβραιους 1
1 Πολυμερῶς καὶ πολυτρόπως πάλαι ὁ θεὸς λαλήσας τοῖς πατράσιν ἐν τοῖς προφήταις ἐπ’ ἐσχάτου τῶν ἡμερῶν τούτων ἐλάλησεν ἡμῖν ἐν υἱῷ,
Dumnezeu, care în trecut a vorbit părinților, prin prooroci, în multe vremuri și în felurite moduri,
la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și lumile. (aiōn g165)
3 ὃς ὢν ἀπαύγασμα τῆς δόξης καὶ χαρακτὴρ τῆς ὑποστάσεως αὐτοῦ, φέρων τε τὰ πάντα τῷ ῥήματι τῆς δυνάμεως αὐτοῦ, καθαρισμὸν τῶν ἁμαρτιῶν ποιησάμενος ἐκάθισεν ἐν δεξιᾷ τῆς μεγαλωσύνης ἐν ὑψηλοῖς,
Fiul său este strălucirea gloriei sale, chipul însuși al substanței sale și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii sale, care, după ce ne-a purificat prin el însuși de păcatele noastre, a șezut la dreapta Majestății de sus,
4 τοσούτῳ κρείττων γενόμενος τῶν ἀγγέλων ὅσῳ διαφορώτερον παρ’ αὐτοὺς κεκληρονόμηκεν ὄνομα.
devenind cu atât mai bun decât îngerii, cu cât numele mai presus de îngerii pe care l-a moștenit este mai presus decât al lor.
5 τίνι γὰρ εἶπέν ποτε τῶν ἀγγέλων, υἱός μου εἶ σύ, ἐγὼ σήμερον γεγέννηκά σε; καὶ πάλιν, ἐγὼ ἔσομαι αὐτῷ εἰς πατέρα, καὶ αὐτὸς ἔσται μοι εἰς υἱόν;
Căci cui dintre îngeri i-a spus el vreodată “Tu ești Fiul meu. Azi am devenit tatăl tău?” și din nou, “Îi voi fi un Tată, Și el îmi va fi pentru mine un fiu?”
6 ὅταν δὲ πάλιν εἰσαγάγῃ τὸν πρωτότοκον εἰς τὴν οἰκουμένην, λέγει, καὶ προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες ἄγγελοι θεοῦ.
Când va aduce din nou pe lume pe întâiul născut, zice: “Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine”.
7 καὶ πρὸς μὲν τοὺς ἀγγέλους λέγει, ὁ ποιῶν τοὺς ἀγγέλους αὐτοῦ πνεύματα, καὶ τοὺς λειτουργοὺς αὐτοῦ πυρὸς φλόγα·
Despre îngeri spune, “El își face îngerii vânturi, și robii lui o flacără de foc.”
8 πρὸς δὲ τὸν υἱόν, ὁ θρόνος σου, ὁ θεός, εἰς τὸν αἰῶνα τοῦ αἰῶνος, καὶ ἡ ῥάβδος τῆς εὐθύτητος ῥάβδος τῆς βασιλείας σου. (aiōn g165)
Dar despre Fiul spune, “Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor. Sceptrul dreptății este sceptrul Împărăției Tale. (aiōn g165)
9 ἠγάπησας δικαιοσύνην καὶ ἐμίσησας ἀδικίαν· διὰ τοῦτο ἔχρισέν σε ὁ θεός, ὁ θεός σου, ἔλαιον ἀγαλλιάσεως παρὰ τοὺς μετόχους σου·
Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; De aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de semenii tăi.”
10 καί, σὺ κατ’ ἀρχάς, κύριε, τὴν γῆν ἐθεμελίωσας, καὶ ἔργα τῶν χειρῶν σού εἰσιν οἱ οὐρανοί·
Și, “Tu, Doamne, la început ai pus temelia pământului. Cerurile sunt opera mâinilor Tale.
11 αὐτοὶ ἀπολοῦνται, σὺ δὲ διαμένεις· καὶ πάντες ὡς ἱμάτιον παλαιωθήσονται,
Ei vor pieri, dar tu vei rămâne. Toate vor îmbătrâni ca o haină.
12 καὶ ὡσεὶ περιβόλαιον ἀλλάξεις αὐτούς, καὶ ἀλλαγήσονται, σὺ δὲ ὁ αὐτὸς εἶ καὶ τὰ ἔτη σου οὐκ ἐκλείψουσιν.
Le vei înfășura ca pe o mantie, și vor fi schimbate; dar tu ești la fel. Anii tăi nu vor da greș.”
13 πρὸς τίνα δὲ τῶν ἀγγέλων εἴρηκέν ποτε, κάθου ἐκ δεξιῶν μου ἕως ἂν θῶ τοὺς ἐχθρούς σου ὑποπόδιον τῶν ποδῶν σου;
Dar care dintre îngeri a spus vreodată, “Stai la dreapta mea, până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale?”
14 οὐχὶ πάντες εἰσὶν λειτουργικὰ πνεύματα εἰς διακονίαν ἀποστελλόμενα διὰ τοὺς μέλλοντας κληρονομεῖν σωτηρίαν;
Nu sunt oare toți duhuri slujitoare, trimise să slujească în folosul celor ce vor moșteni mântuirea?
