Psalm 103
1 Von David. Lobe den HERRN, meine Seele,
Un psalm al lui David. Binecuvântează pe DOMNUL, sufletul meu și tot ce este înăuntrul meu, să binecuvânteze numele lui sfânt.
2 Lobe den HERRN, meine Seele, und vergiß nicht, was er dir Gutes getan!
Binecuvântează pe DOMNUL, sufletul meu, și nu uita niciuna din binefacerile lui,
3 Der dir alle deine Schuld vergibt und alle deine Gebrechen heilt;
El, care iartă toate nelegiuirile tale, care vindecă toate bolile tale,
4 der dein Leben erlöst vom Verderben, der dich krönt mit Gnade und Erbarmen;
Care îți răscumpără viața de la groapă, care te încoronează cu bunătate iubitoare și îndurări blânde,
5 der dein Alter mit guten Gaben sättigt, daß, dem Adler gleich, sich erneut deine Jugend.
Care îți satură gura cu bunătăți; așa că tinerețea ta este înnoită precum a acvilei.
6 Gerechtigkeit übt der HERR, schafft allen Unterdrückten ihr Recht;
DOMNUL face dreptate și judecată pentru toți cei oprimați.
7 er hat Mose seine Wege kundgetan, den Kindern Israel seine Großtaten.
El a făcut cunoscute căile sale lui Moise, faptele sale copiilor lui Israel.
8 Barmherzig und gnädig ist der HERR, voller Langmut und reich an Güte;
DOMNUL este milos și cu har, încet la mânie și plin de milă.
9 er wird nicht ewig hadern und den Zorn nicht immerdar festhalten;
El nu va certa continuu, nici nu își va ține mânia pentru totdeauna.
10 er handelt nicht mit uns nach unsern Sünden und vergilt uns nicht nach unsern Missetaten;
El nu s-a purtat cu noi după păcatele noastre; nici nu ne-a răsplătit conform nelegiuirilor noastre.
11 nein, so hoch der Himmel über der Erde ist, so groß ist seine Gnade über denen, die ihn fürchten;
Căci așa cum cerul este înalt deasupra pământului, atât de mare este mila lui spre cei ce se tem de el.
12 so fern der Sonnenaufgang ist vom Niedergang, läßt er unsre Verschuldungen fern von uns sein;
Cât de departe este răsăritul de apus, atât de departe a mutat el fărădelegile noastre de la noi.
13 wie ein Vater sich über die Kinder erbarmt, so erbarmt der HERR sich derer, die ihn fürchten.
Precum un tată se îndură de copiii săi, așa se îndură DOMNUL de cei ce se tem de el.
14 Denn er weiß, welch ein Gebilde wir sind, er denkt daran, daß wir Staub sind.
Căci el știe urzeala noastră; își amintește că noi suntem țărână.
15 Der Mensch – dem Grase gleicht seine Lebenszeit, wie die Blume des Feldes, so blüht er:
Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba, ca o floare din câmp, așa înflorește el.
16 wenn ein Windstoß über sie hinfährt, ist sie dahin, und ihr Standort weiß nichts mehr von ihr.
Căci vântul trece peste ea și aceasta s-a dus; și locul ei nu va mai fi cunoscut.
17 Doch die Gnade des HERRN erweist sich von Ewigkeit zu Ewigkeit an denen, die ihn fürchten, und seine Gerechtigkeit besteht für Kindeskinder
Dar mila DOMNULUI este din veșnicie în veșnicie peste cei ce se tem de el, și dreptatea lui la copiii copiilor lor,
18 bei denen, die seinen Bund bewahren und seiner Gebote gedenken, um sie auszuführen.
Pentru cei ce țin legământul său și își amintesc poruncile lui pentru a le împlini.
19 Der HERR hat seinen Thron im Himmel festgestellt, und seine Königsmacht umschließt das All.
DOMNUL a pregătit tronul său în ceruri; și împărăția lui stăpânește peste toate.
20 Lobet den HERRN, ihr seine Engel, ihr starken Helden, die ihr sein Wort vollführt, gehorsam der Stimme seines Gebots!
Binecuvântați pe DOMNUL, voi îngerii lui, tari în putere, care împliniți poruncile lui, dând ascultare vocii cuvintelor sale.
21 Lobet den HERRN, alle seine Heerscharen, ihr seine Diener, Vollstrecker seines Willens!
Binecuvântați pe DOMNUL, voi toate oștirile sale, voi servitori ai lui, care faceți voia lui.
22 Lobet den HERRN, alle seine Werke an allen Orten seiner Herrschaft! Lobe den HERRN, meine Seele!
Binecuvântați pe DOMNUL, toate lucrările lui în toate locurile stăpânirii lui; binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu.
