Psaumes 137

1 Sur les rives des fleuves de Babylone, là nous nous assîmes, et nous pleurâmes au souvenir de Sion.

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 Aux saules qui les bordent, nous suspendîmes nos harpes;

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 car là nos maîtres nous demandaient des hymnes, nos oppresseurs des chants de joie. "Chantez-nous disaient-ils, un des cantiques de Sion!"

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 Comment chanterions-nous l’hymne de l’Eternel en terre étrangère?

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 Si je t’oublie jamais, Jérusalem, que ma droite me refuse son service!

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 Que ma langue s’attache à mon palais, si je ne me souviens toujours de toi, si je ne place Jérusalem au sommet de toutes mes joies!

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 Souviens-toi, Seigneur, pour la perte des fils d’Edom, du jour fatal de Jérusalem, où ils disaient: "Démolissez-la, démolissez-la, jusqu’en ses fondements!"

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 Fille de Babel, vouée à la ruine, heureux qui te rendra le mal que tu nous as fait!

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 Heureux qui saisira tes petits et les brisera contre le rocher!

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.