Jobin 4

1 Silloin teemanilainen Elifas lausui ja sanoi:

Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

2 "Ethän pane pahaksesi, jos sinulle puhutaan? Kuka voi vaitikaan olla?

Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

3 Katso, monta sinä olet ojentanut, ja hervonneita käsiä olet vahvistanut;

Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.

4 sanasi ovat nostaneet kompastunutta, ja rauenneita polvia olet voimistanut.

Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.

5 Mutta nyt, kun itseäsi kova kohtaa, sinä tuskastut, kun se sinuun sattuu, sinä kauhistut.

Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.

6 Eikö jumalanpelkosi ole sinun uskalluksesi ja nuhteeton vaelluksesi sinun toivosi?

Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?

7 Ajattele, kuka viaton on koskaan hukkunut, ja missä ovat rehelliset joutuneet perikatoon?

Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?

8 Minkä minä olen nähnyt, niin ne, jotka vääryyttä kyntävät ja turmiota kylvävät, ne sitä niittävätkin.

După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.

9 Jumalan henkäyksestä he hukkuvat, hänen vihansa hengestä he häviävät.

Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.

10 Leijonan ärjyntä, jalopeuran ääni vaiennetaan, ja nuorten leijonain hampaat murskataan;

Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.

11 jalopeura menehtyy saaliin puutteesta, ja naarasleijonan pennut hajaantuvat.

Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.

12 Ja minulle tuli salaa sana, korvani kuuli kuiskauksen,

Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.

13 kun ajatukset liikkuivat öisissä näyissä, kun raskas uni oli vallannut ihmiset.

În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,

14 Pelko ja vavistus yllättivät minut, peljästyttivät kaikki minun luuni.

Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

15 Tuulen henkäys hiveli kasvojani, ihoni karvat nousivat pystyyn.

Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

16 Siinä seisoi-sen näköä en erottanut-haamu minun silmäini edessä; minä kuulin kuiskaavan äänen:

A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:

17 'Onko ihminen vanhurskas Jumalan edessä, onko mies Luojansa edessä puhdas?

Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

18 Katso, palvelijoihinsakaan hän ei luota, enkeleissäänkin hän havaitsee vikoja;

Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

19 saati niissä, jotka savimajoissa asuvat, joiden perustus on maan tomussa! He rusentuvat kuin koiperhonen;

Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

20 ennenkuin aamu ehtooksi muuttuu, heidät muserretaan. Kenenkään huomaamatta he hukkuvat ainiaaksi.

Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

21 Eikö niin: heidän telttanuoransa irroitetaan, ja he kuolevat, viisaudesta osattomina.'"

Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.