Psalmaro 49
1 Al la ĥorestro. De la Koraĥidoj. Psalmo. Aŭskultu ĉi tion, ĉiuj popoloj; Atentu, ĉiuj loĝantoj de la mondo,
Mai marelui muzician, un psalm pentru fiii lui Core. Ascultați aceasta toate popoarele; deschideți urechea toți locuitorii lumii,
2 Kaj altrangulo kaj malaltrangulo, Riĉulo kaj malriĉulo kune.
Deopotrivă cei de rând și cei înălțați, bogați și săraci împreună.
3 Mia buŝo diros saĝaĵon, Kaj la penso de mia koro prudentaĵon.
Gura mea va vorbi despre înțelepciune și meditația inimii mele va fi cu pricepere.
4 Mi klinos mian orelon al sentenco; Sur harpo mi esprimos mian enigmon.
Îmi voi apleca urechea la parabolă, voi deschide vorba mea adâncă pe harpă.
5 Kial mi devus timi en tagoj de malbono, Kiam min ĉirkaŭas la malboneco de miaj persekutantoj,
Pentru ce m-aș teme în zilele răului, când nelegiuirea călcâielor mele mă va înconjura?
6 Kiuj fidas sian potencon Kaj fanfaronas per sia granda riĉeco?
Cei ce se încred în averea lor și se fălesc cu mulțimea bogățiilor lor;
7 Fraton tute ne liberigos homo, Nek donos al Dio elaĉeton por li
Nimeni nu poate în niciun fel răscumpăra pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu răscumpărare pentru el,
8 (Multekosta estus la elaĉeto de ilia animo, Kaj neniam tio estos),
(Fiindcă răscumpărarea sufletului lor este prețioasă și încetează pentru totdeauna),
9 Ke li restu viva eterne, Ke li ne vidu la tombon.
Ca totuși să trăiască pentru totdeauna și să nu vadă putrezire.
10 Oni ja vidas, ke saĝuloj mortas, Kaj ankaŭ malsaĝulo kaj sensciulo pereas Kaj lasas al aliaj sian havon.
Pentru că el vede că oameni înțelepți mor, la fel prostul și neghiobul pier și își lasă averea altora.
11 Ilia deziro estas, ke iliaj domoj ekzistu por ĉiam, Kaj iliaj loĝejoj de generacio al generacio; Ili nomas siajn bienojn laŭ siaj nomoj.
Gândul lor lăuntric este că le vor dăinui casele pentru totdeauna și locuințele lor din generație în generație; își numesc pământurile după numele lor.
12 Sed homo ne restas longe en honoro; Li egaliĝas al bruto buĉota.
Cu toate acestea omul onorat nu dăinuiește, este ca animalele care pier.
13 Tia estas ilia vojo, ilia espero, Kaj iliaj posteuloj aprobas ilian opinion. (Sela)
Această cale a lor este nebunia lor, totuși posteritatea lor le aprobă spusele. (Selah)
14 Kiel ŝafoj ili estos metataj en Ŝeolon; La morto ilin paŝtos; Kaj matene virtuloj ilin ekposedos, Kaj ilia bildo pereos en Ŝeol, perdinte loĝejon. (Sheol h7585)
Sunt puși în mormânt ca oile; moartea se va hrăni din ei; și cei integri vor domni asupra lor dimineața; și frumusețea lor se va mistui în mormântul care este locuința lor. (Sheol h7585)
Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din puterea mormântului, căci el mă va primi. (Selah) (Sheol h7585)
16 Ne timu, kiam homo riĉiĝas, Kiam grandiĝas la gloro de lia domo.
Nu te teme când cineva se îmbogățește, când crește gloria casei sale;
17 Ĉar mortante li nenion prenos; Ne iros post li malsupren lia honoro.
Căci nu va duce nimic cu el când moare, gloria sa nu va coborî după el.
18 Ĉar kvankam li ĝuigas sian animon dum sia vivado, Kaj oni vin laŭdas por tio, ke vi faras al vi bone,
Deși în timp ce a trăit și-a binecuvântat sufletul, și oamenii te vor lăuda când îți faci bine,
19 Tamen li iros al la generacio de siaj patroj, Kiuj neniam vidos lumon.
El va merge la generația părinților săi; ei nu vor vedea niciodată lumină.
20 Homo, kiu estas en honoro, sed ne havas prudenton, Estas egala al bruto buĉota.
Omul în onoare și fără înțelegere este ca animalele care pier.
