Psalmaro 147
1 Haleluja! Ĉar estas bone kanti al nia Dio, Ĉar agrabla estas la glorkantado.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 La Eternulo konstruas Jerusalemon, La elpelitojn de Izrael Li kolektas.
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 Li sanigas la korprematojn Kaj bandaĝas iliajn vundojn.
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 Li kalkulas la stelojn, Kaj al ili ĉiuj Li donas nomojn.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Granda estas nia Sinjoro kaj tre forta; Lia saĝo estas nemezurebla.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 La Eternulo altigas la humilulojn; Sed la malvirtulojn Li malaltigas ĝis la tero.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Kantu al la Eternulo gloradon, Muziku al nia Dio per harpo.
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 Li kovras la ĉielon per nuboj, Pretigas por la tero pluvon, Kreskigas sur la montoj herbon.
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 Li donas al la bruto ĝian nutraĵon, Kaj al la korvidoj, kiuj krias.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Ne la forton de ĉevalo Li ŝatas; Ne la femuroj de homo al Li plaĉas:
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Plaĉas al la Eternulo Liaj timantoj, Kiuj fidas Lian bonecon.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Laŭdu, ho Jerusalem, la Eternulon; Gloru vian Dion, ho Cion.
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 Ĉar Li fortikigis la riglilojn en viaj pordegoj, Li benis viajn filojn interne de vi.
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 Li donas pacon al viaj limoj, Li satigas vin per la plej bona el la tritiko.
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 Li sendas Sian ordonon al la tero; Tre rapide kuras Lia vorto.
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 Li donas neĝon kiel lanon, Li ŝutas prujnon kiel cindron.
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 Li ĵetas Sian glacion kiel pecojn; Kiu kontraŭstaros al Lia frosto?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Li sendas Sian vorton, kaj ĉio degelas; Li blovas per Sia vento, kaj ekfluas akvo.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Li sciigas al Jakob Sian vorton, Siajn leĝojn kaj decidojn al Izrael.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 Tiel Li ne faras al iu alia popolo; Kaj Liajn decidojn ili ne scias. Haleluja!
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
