Proverbs 5
1 My son, attend to my wisdom, [and] bow thy ear to my understanding:
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 That thou mayest regard discretion, and [that] thy lips may keep knowledge.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 For the lips of a strange woman drop [as] a honey-comb, and her mouth [is] smoother than oil:
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 But her end is bitter as wormwood, sharp as a two-edged sword.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Lest thou shouldst ponder the path of life, her ways are movable, [that] thou canst not know [them].
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Hear me now therefore, O ye children, and depart not from the words of my mouth.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Remove thy way far from her, and come not nigh the door of her house:
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Lest thou give thy honor to others, and thy years to the cruel:
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Lest strangers be filled with thy wealth; and thy labors [be] in the house of a stranger;
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 And thou mourn at the last, when thy flesh and thy body are consumed,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 And say, How have I hated instruction, and my heart despised reproof;
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 And have not obeyed the voice of my teachers, nor inclined my ear to them that instructed me!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 I was almost in all evil in the midst of the congregation and assembly.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drink waters out of thy own cistern, and running waters out of thy own well.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Let thy fountains be dispersed abroad, [and] rivers of waters in the streets.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Let them be only thy own, and not for strangers with thee.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Let thy fountain be blessed: and rejoice with the wife of thy youth.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 [Let her be as] the loving hind and pleasant roe; let her breasts satisfy thee at all times; and be thou ravished always with her love.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 And why wilt thou, my son, be ravished with a strange woman, and embrace the bosom of a stranger?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 For the ways of man [are] before the eyes of the LORD, and he pondereth all his goings.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 His own iniquities shall take the wicked himself, and he shall be held with the cords of his sins.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 He shall die without instruction; and in the greatness of his folly he shall go astray.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
